În România un  minor este victima unui abuz sexual la fiecare 6 ore

 

Abuzul sexual afectează bunăstarea copilului, creşterea şi dezvoltarea sa  şi are consecinţe pe termen lung pe parcursul vieţii. Abuzul are loc atât în cazul unui contact sexual, cât şi în lipsa acestuia, atunci când copilul devine obiectul unei acţiuni cu caracter indecent. Abuzul sexual asupra copilului este o infracţiune, conform Codului Penal.

 

Abuzul și agresivitatea sunt atât de înrădăcinate în familiile noastre încât au devenit parte din bagajul emoțional pe care-l purtăm peste tot și pe care îl vom da mai departe dacă nu devenim conștienți de asta. Evenimentele de anul trecut de la Caracal au deschis discuția despre cum se poartă autoritățile cu victimele, cum ele nu sunt ascultate și nici crezute, cum sunt judecate sau acuzate și cum asta le face să nu aibă încredere în poliție sau justiție și să nu raporteze agresiunile prin care trec.

Statisticile sunt alarmante, însă nu ele reflectă dimensiunea reală a fenomenului, care este subestimat, în primul rând pentru că minorii nu raportează cazurile de abuz sau violenţă sexuală : 1 din 3 copii nu spune nimanui!

 

Violenţa sexuală asupra copilului poate lua diverse forme

  • Demonstrarea în faţa copilului a materialelor cu imagini indecente
  • Expunerea în faţa  copilului  a  organelor genitale proprii sau ale altei persoane
  • Dezgolirea copilului,  fără ca această acţiune  să aibă  legătură cu îngrijirea lui
  • Fotografierea sau filmarea copilului în poziţii indecente
  • Mimarea actului sexual fara ca acesta sa aibe loc
  • Determinarea sau încurajarea copilului să  observe,  să  vadă  sau să  asculte   acte  sexuale   în  realitate , înregistrate sau pe Internet
  • producerea, distribuirea, difuzarea, importarea, exportarea, oferirea, vinderea, schimbarea, folosirea sau deţinerea materialelor pornografice cu participarea copi- ilor. Materiale pornografice sunt considerate şi cele care prezintă imaginea unui copil partici- pând la un act sexual, aşa-numita pornografie infantilă virtuală

Care sunt cifrele oficiale din Romania, 2018?

  • 253 de cazuri de abuz & exploatare a copiilor
  • 977 de cazuri au fost abuz sexual (951) și exploatare sexuală (26)
  • 2/3 din cazurile raportate de abuz sexual au avut loc asupra copiilor din mediul rural (580)
  • >1/2 dintre cazurile de abuz și exploatare sexuală a copilului au avut loc în familie (451)

Ce vârste au copiii abuzaţi din România?

  • 14 și 17 ani – 471
  • 10 și 13 ani – 287
  • 7 și 9 ani – 117
  • 3 și 6 ani – 65
  • 1 si 2 ani – 6 cazuri
  • 18 ani- 5 cazuri

Copilul abuzat sexual poate dezvolta diverse comportamente psihosociale sau chiar boli:

  • Depresie până la suicid
  • Anxietate
  • Lipsa poftei de mâncare sau bulimie
  • Stimă de sine scăzută
  • Tulburări de somn
  • Simptome asociate sindromului de stres post-traumatic (retrăirea unor momente traumatice, bâlbâire, evitarea inteacţiunii cu societatea şi comunitatea)
  • Comportament sexual inadecvat sau exacerbat
  • Pierderea competenţelor sociale (copil este retras şi care are tendinţa să se izoleze, uneori nu vrea să iasă din casă, să meargă la şcoală)
  • Afectare cognitivă
  • Preocupări legate de imaginea propriului corp
  • Abuz de substanţe

Factori de risc  pentru abuzul sexual:

  • Sexul feminin
  • Copii singuri / neînsoţiţi
  • Copii din sistemul de protecţie specială, copii adoptaţi, copii cu părinţi vitregi
  • Copii cu dizabilităţi fizice sau mentale
  • Copii care au mai fost abuzaţi
  • Sărăcie
  • Război sau conflict armat
  • Vulnerabilitate psihologică sau cognitivă
  • Copii cu un singur părinte sau din familii destrămate
  • Copii izolaţi social (cărora le lipseşte sprijinul emoţional)
  • Copii cu părinţi cu boli mentale, dependenţi de alcool sau droguri

Cine sunt abuzatorii de copii?

  • Nu exista un profil standard!
  • Nu se deosebesc la exterior de alţi oameni
  • Pot avea  orice  profesie
  • Pot proveni  din orice categorie socială
  • Uneori au o imagine bună în societate
  • Pot fi persoane din anturajul copilului, care îl fac pe acesta  să nu conştientizeze că experienţa pe care a trăit-o este, de fapt, un abuz
  • Poate fi cineva pe care îl cunoaştem sau  chiar îl iubim
  • Poate fi cineva sub influența alcoolului sau a drogurilor

Cum procedează abuzatorul?

  • Se apropie de copil pentru a-i câştiga încrederea
  • Face cadouri sau surprize
  • Poate invita copilul în excursii şi vacanţe
  • Uneori abuzatorul stabileşte o relaţie foarte apropiată cu familia copilului
  • Caută ocazii  să  rămână  de unul singur cu copilul
  • Abordeaza copilul pe internet prin reţelele de socializare
  • Face presiuni asupra copilului pentru a păstra secret abuzul pe care l-a comis

Ce trebuie să facă părinţii?  

Să le transmită copiilor 5 reguli:

  1. Corpul este al meu și îmi aparține:

Pot să spun NU! dacă nu vreau să pup sau să îmbrăţișez pe cineva.

Pot să bat palma, să le strâng mâna sau să le suflu un sărut.

Sunt șeful sau șefa corpului meu și ceea ce spun se aplică!

  1. Am o Rețea de Siguranţă (5 persoane)

Am încredere în cinci adulţi, care formează Reţeaua Mea de Siguranţă. Ştiu cum să îi contactez. Lor pot să le spun orice, iar ei mă vor crede la rândul lor.

Dacă mă îngrijorează sau mă sperie sau sunt nesigur(ă) de ceva, pot să spun cuiva din Reţeaua mea de Siguranţă ce simt și de ce mă simt așa.

  1. Semne de Alertă Timpurie

Dacă mă simt speriat(ă) sau nesigur(ă) este posibil să transpir mult, să mă doară burta, să tremur sau să îmi bată inima foarte repede.

Aceste senzaţii sunt Semnele mele de Alertă Timpurie. Dacă ceva mă face să simt oricare dintre senzaţii, trebuie să îi spun imediat unui adult din Reţeaua Mea de Siguranţă.

  1. Nu păstrez secrete cu nimeni

Nu trebuie să ţin secrete care mă fac să mă simt prost sau inconfortabil.

Dacă cineva mă roagă să ţin un secret care mă face să mă simt prost sau nesigur, trebuie să îi spun unui adult din Reţeaua mea de Siguranţă imediat. 

  1. Zonele mele intime

Zonele intime sunt părţile corpului meu acoperite de costumul de baie. Întotdeauna le spun pe numele corect anatomic.

Nimeni nu poate să îmi atingă zonele intime.

Nimeni nu poate să îmi ceară să îi ating zonele intime.

Nimeni nu trebuie să îmi arate poze ale zonelor lor intime.

Dacă oricare dintre lucrurile acestea se întâmplă trebuie să spun imediat unui adult din Reţeaua mea de Siguranţă.

 

Dacă vezi pe cineva în pericol sau știi că cineva trece printr-o situație de abuz acasă, într-o relație, la școală: 

  • Apelează serviciul de urgență 112 (Poliția), serviciul de securitate (dacă te afli într-o instituție, magazin etc.) sau orice altă persoană aflată în măsură să consemneze evenimentul și să solicite identificarea adultului agresor și a copilului victimă.
  • Sună la 116.111, numărul Asociației Telefonul Copilului.
  • Sună la Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), care funcționează în fiecare județ și în fiecare sector din București.
  • Sună la 0800.500.333, linia telefonică gratuită a Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse, pentru a semnala situații de violență domestică, trafic de persoane, discriminare de gen sau discriminare multiplă.
  • Ajută și înregistrările video sau audio, precum și fotografiile. Atenție! Utilizarea lor în alte scopuri decât informarea autorităților este interzisă și poate atrage sancțiuni. De exemplu, postarea pe rețelele de socializare sau distribuirea către mass-media conduc la încălcarea dreptului copilului la „protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale” (Legea 272/2004, art. 27, alin. 1).

SONDAJ World Vision România. 40% dintre copii nu ar vorbi cu părinții dacă ar fi martori sau victime ale unui abuz sexual, deşi 1 din 6 copii are prieteni sau colegi care au fost abuzați sexual

  • Cei mai mulți dintre ei nu recunosc și nu pot detecta numeroase forme ale abuzului sexual, precum faptul că abuzatorul se dezbracă în fața lor sau că îi invită să urmărească imagini cu conținut sexual.
  • Jumătate dintre copii nu știu că atingerea de către abuzator a zonelor intime ale propriului corp în fața copilului sau faptul că acesta îi mângâie împotriva voinței lor sunt forme de abuz sexual.
  • Chiar și atunci când recunosc aceste forme, doar 3 din 5 copii ar vorbi cu părinții și doar jumătate ar suna la poliție.
  • Acesta este contextul în care 1 din 6 copii susține că știe prieteni sau colegi care au fost abuzați sexual, 80% dintre copiii abuzați au fost fete, iar 35% sunt copii sub 14 ani, conform aceluiași sondaj.

 

Rezultatele unui sondaj online coordonat de Fundaţia World Vision România pe un eșantion de 1.594 de copii cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani (cei mai mulți, elevi de liceu) indică faptul că aceștia nu cunosc toate formele de abuz sexual – aspect extrem de important pentru a le putea reclama, iar atunci când o fac sunt extrem de rezervați în a discuta cu adulții din preajma lor sau în a reclama faptele la poliție sau la protecția copilului. Sondajul a fost realizat de elevii din Consiliul Consultativ al Copiilor din cadrul World Vision România, un grup de 12 adolescenţi care reprezintă vocea tuturor celor 14.000 de copii sprijiniţi prin programele Fundaţiei.

Chestionarul a fost completat de copiii participanți la sondaj în perioada decembrie 2019 – ianuarie 2020, respondenții provenind din 27 de județe și municipiul București, preponderent din județele Dolj, Vâlcea, Vaslui, Cluj, Iași, Buzău și Ialomița.

Copiii nu cunosc toate formele de abuz sexual

Cele mai importante rezultate ale sondajului indică faptul că majoritatea copiilor nu cunosc toate formele de abuz sexual. Astfel, 4 din 5 copii nu știu că mimarea actului sexual, fără ca acesta să aibă loc, este o formă de abuz sexual. 70% dintre minorii chestionați nu știu că atunci când abuzatorul se dezbracă (parțial sau total) în fața lor este tot o formă de abuz sexual. O proporție similară a respondenților nu știe că obligarea sau invitarea copilului să vizioneze imagini sau/ și filme cu conținut sexual explicit este o formă de abuz sexual. De asemenea, un număr foarte mare dintre copiii chestionați nu identifică numeroase alte forme de abuz sexual: invitarea de către abuzator să atingă zonele intime ale corpului acestuia (3 din 5); faptul că acesta cere copilului să se dezbrace (parțial sau total) (3 din 5); forțarea copilului de a întreține relații sexuale, fără ca acest lucru să se întâmple (3 din 5); atingerea de către abuzator a zonelor intime ale propriului corp în fața copilului sau atingerea corpului copilului împotriva voinței acestuia (jumătate dintre copii); atingerea zonelor intime ale corpului copilului de către abuzator (40% dintre copiii chestionați).

Abuz sexual, un subiect tabu

Deși peste 80% dintre copiii chestionați recunosc că vorbesc cu părinții despre subiecte precum violența sexuală, aceasta fiind principala sursă de informare, există și alte canale de unde își iau informațiile despre acest tip de agresiuni: o treime dintre ei de pe Internet, inclusiv de pe site-uri pornografice, și doar 1 din 7 din mass media (TV, publicații tipărite, radio).

Ce au făcut copiii abuzați sexual? Doar 2 din 5 au spus părinților (40%), o proporție și mai mică – 30% – au mers la poliție, în timp ce 20% le-au spus doar prietenilor. Rezultatele arată că abuzul sexual este un subiect tabu; victimele aleg adesea tăcerea și din cauză că reclamarea unor asemenea cazuri ar duce la stigmatizarea lor.

Dar ce spun că ar face, efectiv, minorii, în cazul în care ar fi martori sau victime ale abuzului sexual? Sondajul relevă că atunci când recunosc abuzul sexual, 40% dintre copii nu ar vorbi cu părinții despre asta (doar 3 din 5 ar face-o), doar jumătate ar suna la poliție (1 din 2) și doar 20% ar suna la protecția copilului (1 din 5).

În ceea ce privește frecvența abuzului sexual în rândul copiilor, 1 din 6 (16%) copii spune că știe prieteni sau colegi care au fost abuzați sexual, indică sondajul. Datele colectate mai arată că peste 80% dintre copiii abuzați au fost fete. 46% din copiii abuzați au între 14-18 ani și 35% sunt copii sub 14 ani.

Faptul că, așa cum arată sondajul făcut de noi, copiii nu ştiu să recunoască abuzul sexual în toate formele lui, îi face pe aceștia să creadă că abuzul şi violenţa reprezintă o normalitate. Dacă nu recunosc abuzul nu îl pot reclama, dacă nu este cunoscut, nu poate fi eliminat din comunitate și pedepsit abuzatorul și ne aflăm astfel într-un cerc vicios din cauza căruia aceste practici se perpetuează. Această situație alarmantă trebuie pusă urgent pe agenda publică.”, spune Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

Abuzul sexual afectează bunăstarea copilului, creşterea şi dezvoltarea sa  şi are consecinţe pe termen lung pe parcursul vieţii. Protecţia copilului este o prioritate pentru Fundaţia World Vision România şi luptăm pentru eradicarea violenţei sexuale asupra copilului prin implicarea copiilor, autorităţilor şi altor reprezentanţi  ai societăţii civile:

  • Milităm pentru introducerea temelor de educaţie pentru siguranţa copiilor privind abuzul la ora de educaţie civică.
  • Lucrăm cu autorităţile şi specialiştii implicaţi în prevenirea, depistarea şi combaterea abuzului sexual asupra copilului pentru a găsi cele mai eficiente soluţii şi pentru a le pune în aplicare de urgenţă.
  • Informăm copiii din proiectele noastre cu privire la acest fenomen şi îi învăţăm să recunoască formele abuzului sexual şi să-l raporteze. În plus, pregătim elevii din Consiliul Consultativ al Copiilor să poată transmite, la rândul lor, informaţii altor copii, să-i înveţe să recunoască formele de abuz sexual şi să-i încurajeze să raporteze atunci când un astfel de caz are loc.
  • Informăm părinţii cu privire la violenţa sexuală împotriva copilului şi îi învaţăm cum să îi îndrume, în programul Şcoala Părinţilor.
  • Angajaţii şi voluntarii Fundaţiei depistează şi raportează  cazurile şi suspiciunile de abuz sexual asupra copilului, semnalând aceste situații forurilor competente.
Donează