Ionuț are 8 ani și trăiește într-un sat din sudul țării. Când îl întrebi ce face abia îți arată un zâmbet timid și caută privirea mamei lui, Anișoara. Nu este foarte vorbăreț și se vede că se simte în largul lui doar atunci când este înconjurat de cei apropiați: cei patru frați ai lui mai mici, părinții, bunica, alături de care locuiește într-o casă de chirpici cu doar două camere. Două camere pentru opt suflete. Tatăl lucrează la spații verzi în cel mai apropiat oraș și de aici vine singurul venit al familiei. De ani de zile au încercat să pună din puținul câștigat un ban deoparte pentru a-și construi o cameră nouă unde să aibă copiii mai mult spațiu.
,,Am reușit cu greu să o ridicăm, dar nu este gata, nu putem încă locui acolo”, spune mama cu speranța că lucrurile o să fie mai bune în viitor.
Închiderea școlilor a adus o schimbare mare în viața lui Ionuț. Școala era pentru el locul unde mergea să învețe, dar și locul de întâlnire cu colegii, de socializare și de cunoaștere. Ionuț era parte din proiectul ,,Alege școala – educație de calitate, viitor în comunitate!”, desfășurat de World Vision România în comunitatea sa. Așa că, rămânea de două ori pe săptămână la școală, după ore, unde lua masa alături de colegi și participa la activităţi educationale care îl ajutau să aprofundeze materia la limba română şi matematică. Dar participa și la activități educaționale ca să-şi dezvolte abilităţile de relaționare pentru o mai bună integrare în mediul social.
Școala era reperul, iar mutarea în online nu a fost pentru el o opțiune. Telefonul mamei de pe care trebuia să-și facă temele e un telefon cu butoane și fără conexiune la internet. Astfel, Ionuț nu a putut să-și continue lecțiile online și nici să rămână în contact cu colegii săi care au continuat să învețe și să păstreze legătura într-un grup de WhatsApp. A suferit mult și s-a închis și mai mult în sine.
„Ionuț era mult mai vesel când mergea la școală. Îi plăcea să învețe și îi făcea bine să se vadă cu colegii și doamna învățătoare, mai ales că el este un băiat mai timid. A fost o perioadă grea, o ruptură foarte mare pentru el” , ne-a mărturisit mama lui.
Singura soluție a fost să păstreze legatura telefonic cu doamna învățătoare. Atenția acordată de către aceasta, îndrumarea, lecțiile și temele pe care s-a străduit să le realizeze cu ajutorul manualului și caietului de lucru de acasă l-au făcut să nu se simtă singur și să creadă că într-un fel sau altul școala a continut și pentru el.
Ionut este doar unul dintre cei 6.600 de copii din comunitățile vulnerabile în care activăm care nu au acces la educație cu ajutorul tehnologiei.
Fii alături de #EroiNestiuti și dăruiește educație pentru ca noi să continuăm împreună să învățăm mii de copii!
