Ioana Răzvan, manager: Cereți ajutor când dați de greu. Dacă simțiți uneori că e prea mult ce aveți de dus sau o dați în bară, nu vă lăsați copleșiți. Toți oamenii au momente de impas.

“Cereți ajutor când dați de greu. Vorbiți cu un profesor, cu un adult în care aveți încredere, cu cineva care vă poate îndruma. Dacă simțiți uneori că e prea mult ce aveți de dus sau dacă o dați în bară, nu vă lăsați copleșiți. Toți oamenii au momente de impas de-a lungul vieții. Căutați sprijin, nu vă izolați!”

Acesta este sfatul Ioanei Răzvan, una dintre cele mai experimentate specialiste din IT-ul românesc și manager de aproape opt ani în cadrul companiei Focality. Ioana ne-a povestit despre cum educația a fost “biletul ei de reușită în viață”, despre pasiunea pentru matematică, despre ce învață de la colegii ei, despre Inteligența Artificială și ne-a oferit și cateva sfaturi pentru tinerii de liceu.

1. Ce au însemnat anii de școală pentru dvs.? Ce perioadă a școlii simțiți că v-a influențat cel mai mult cariera? Momente speciale, dar și principalele provocări.

Majoritatea anilor de școală generală și liceu i-am petrecut în perioada comunistă, într-un oraș de provincie din Ardeal. Părinții mei au considerat mereu școala și sportul foarte importante, dar, mai presus de toate, școala. Au fost primii din familiile lor care au absolvit o facultate. Pentru ei, cartea fusese poarta către o viață mai bună. Cartea urma să fie și pentru noi biletul către reușita în viață. Și au avut dreptate!

Nu a fost întotdeauna ușor. În apartamentul nostru era foarte frig, căldura ajungea foarte rar până la blocul nostru. Când aveam apă caldă, era sărbătoare. Și o demonstrație de organizare ca să profităm cât de mult posibil. Iarna îmi făceam temele învelită în plapumă, doar cu mâinile și capul afară. Se înnegriseră pereții pe la colțuri de igrasie. La un moment dat, ai mei au chemat niște „meseriași” să instaleze o sobă pe lemne. Așteptam cu nerăbdare momentul acela când va fi cald în casă. Numai că, atunci când am făcut focul prima dată, a scos atât de mult fum, încât ne-au trebuit ore întregi cu geamurile deschise ca să scoatem mirosul din casă. Proiectul “Soba” a fost considerat un eșec și abandonat într-un colț pe balcon.

Privind în urmă, în ciuda lipsurilor, cred că anii aceia, în care mi-am descoperit înclinația către matematică mi-au influențat cel mai mult parcursul profesional. Atunci s-a construit ideea să merg la Facultatea de Informatică.

2. Ați avut anumiți profesori care v-au inspirat? Ce simțiți că ați învățat de la aceștia?

Da, am avut astfel de profesori. Eu i-aș numi dascăli. Pentru mine, cuvântul acesta spune ceva mai mult decât meseria de a preda o materie. E și despre pasiune, despre relația pe care o construiești cu un copil, despre răbdarea de a-l ajuta să depășească eșecurile și încrederea pe care i-o transmiți.

Mă gândesc la doamna învățătoare și la profesorii de matematică din generală și din liceu. Au crezut în mine, m-au încurajat și m-au susținut. De la ei am învățat că pasiunea pentru meseria pe care o faci este contagioasă. Ți se pare că nu se cade să abandonezi și încerci încă o dată, chiar dacă e târziu, ești obosit și parcă iese fum din sinapse. Bucuria de a găsi o soluție frumoasă la o problemă grea este victoria ta în concursul cu tine însuți.

Cred că am păstrat de la ei și ideea că a greși face parte din învățare. De multe ori te împotmolești, trebuie să cauți altă cale. Perseverența, tenacitatea de a o lua de la capăt, de a nu renunța când ai ajuns într-o fundătură, îți folosește mult și mai târziu.

Pentru un copil contează enorm să existe un adult care să-i observe potențialul. să îi dea încredere, să îl susțină. Asta este unul din motivele pentru care ceea ce faceți voi este minunat, Suportul material și sufletesc, mediul pe care îl creați pentru acești copii, îi ajută să aibă încredere că există un viitor bun pentru ei.

3. Ați avut o anumită materie preferată și, ulterior, v-a fost utilă în carieră?

Mereu mi-a plăcut matematica. Sunt o persoană mai degrabă analitică, structurată, logică și învățam mai ușor atunci când trebuia să gândesc logic decât atunci când trebuia să memorez.

Matematica m-a ajutat enorm prin felul în care mi-a format gândirea: să descompun o problemă mare în probleme mai mici, să caut legături între detalii, să identific acele bucățele care puse cap la cap te duc la rezultat. M-a ajutat să intru la Facultatea de Informatică, unde pe atunci era concurență la admitere, și mi-a fost utilă mai departe în carieră.

Mi-a folosit și în „cariera” de mamă, pentru că am putut, la rândul meu, să-mi ajut copiii la teme 😊.

4. Au fost momente în care v-a fost dificil la școală și v-ați gândit să abandonați pentru a avea un job? Ce v-a făcut să nu renunțați?

Mulți dintre noi avem în viață momente când ni se pare că e prea mult, prea greu, nu merită. Când alte drumuri par mai tentante. Le-am avut și eu, dar nu am ajuns în punctul în care să consider serios să abandonez școala. În studenție îmi drămuiam resursele cum puteam. Renunțam la jumătate din cartela de masă ca să-mi pot cumpăra alte lucruri pe care mi le doream. Dădeam meditații pentru un venit în plus și uneori mergeam acasă cu autostopul ca să economisesc banii de tren.

Am avut însă un sprijin de acasă. Și exemplul unor colegi care străluceau la cursuri fără a proveni din licee de elită. Privind acum în urmă, înțeleg cât de mult au contat mediul, să văd în jur că se poate și că nu ești singura căreia îi e greu. Unui adolescent care se luptă cu lipsuri de tot felul sau care se află sub presiunea unui anturaj nociv îi trebuie, pe lângă sprijin material, și un exemplu al altora ca el, care-l încurajează să nu abandoneze, chiar dacă alte opțiuni par mult mai ispititoare.

5. Cine v-a fost sprijin în anii de școală?

Părinții, în primul rând. Au făcut tot ce au putut ca noi să ne putem vedea de școală.

Apoi au fost câțiva dascăli care au crezut în mine și m-au încurajat. Sprijinul lor a însemnat și sentimentul că cineva îmi vede efortul și are încredere în potențialul meu. Pentru un copil, lucrul acesta cântărește mult.

6. Cum vedeți conceptul de învățare pe tot parcursul vieții? În ce investiți în prezent în educația dvs.?

De când am început școala, am învățat continuu. Fără nicio exagerare. Indiferent de domeniul în care lucrezi, lucrurile evoluează. Intri într-o companie nouă, ai de învățat. Devii antreprenor, ai de învățat. Apar tehnologii noi, trebuie să le înțelegi și să te adaptezi.

În prezent, învăț mult despre inteligența artificială și despre felul în care o putem folosi în proiectele noastre. Soluțiile pe care le implementăm sunt tot mai mult influențate de AI, iar asta presupune timp investit în instruire, în testare și în înțelegerea capabilităților și limitelor acestor instrumente.

Pentru mine, învățarea continuă presupune și să poți înțelege ce anume nu știi și te-ar ajuta să știi. Cu atât de multă informație, atât de multe opțiuni, trebuie să înveți să fii selectiv. Uneori nu este atât de mult despre a învăța ceva nou, cât despre a accepta și a învăța să schimbi felul în care făceai lucrurile. Experiența îți este de mare folos, dar ai nevoie și de luciditate, modestie și perseverență.

7. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ați învățat la job, de la colegi sau parteneri? Ce v-ar fi plăcut să știți la începutul carierei?

Am învățat să-mi fac treaba cât pot de bine, chiar și atunci când simt că recompensa nu reflectă pe deplin efortul. Timpul petrecut la serviciu este tot timpul meu și vreau să rămână ceva bun în urma lui. Dacă tratez taskurile superficial, irosesc timpul, nu câștig nimic: nici pricepere, nici satisfacție, nici încrederea celor cu care lucrez. Asta nu înseamnă să accepți la nesfârșit să nu îți fie recunoscută valoarea. Dacă ești nemulțumit, soluția nu e lipsa de implicare, ci mai degrabă aceea de a căuta un loc în care contribuția ta să fie apreciată.

Mi-ar fi plăcut să înțeleg mai devreme să deosebesc forma de fond. Un titlu sau un nume impresionant, o prezentare frumoasă sau niște exprimări pompoase nu spun totul despre realitatea din spate. Uneori, o opțiune care nu pare atât de strălucitoare la început se dovedește a fi exact ce ai nevoie. Contează oamenii alături de care lucrezi, ce poți construi împreună cu ei și ce fel de profesionist devii acolo.

8. Ce sfaturi ați oferi unor tineri de 15–18 ani pentru viața profesională și personală, în contextul în care tehnologia, în special Inteligența Artificială, joacă un rol tot mai important în viața noastră?

Am doi copii adolescenți și văd cât de multe lucruri le solicită atenția la această vârstă. Le-aș spune trei lucruri.

Mai întâi, faceți loc cărților în tot tumultul din viața voastră. Vă ajută să înțelegeți lumea și pe cei din jur. Apoi, căutați un domeniu care vă place, vă pasionează. Investiți timp, energie și aveți răbdare să deveniți buni la ceva.

Folosiți Inteligența Artificială nu ca pe un înlocuitor al gândirii proprii, ci ca să înțelegeți mai bine, să exersați și să explorați idei. Când primiți un răspuns, întrebați-vă dacă îl înțelegeți și verificați-l. Păstrați-vă obiceiul de a gândi cu mintea voastră: vă va ajuta să luați decizii și să recunoașteți când cineva încearcă să vă manipuleze.

Și, foarte important, cereți ajutor când dați de greu. Vorbiți cu un profesor, cu un adult în care aveți încredere, cu cineva care vă poate îndruma. Dacă simțiți uneori că e prea mult ce aveți de dus sau dacă o dați în bară, nu vă lăsați copleșiți. Toți oamenii au momente de impas de-a lungul vieții. Căutați sprijin, nu vă izolați!

9. Există o carte sau un film pe care l-ați recomanda tinerilor, în special liceenilor? Dacă da, de ce?

„Singur pe lume”, de Hector Malot a fost primul roman pe care l-am citit și a rămas pentru mine o carte aparte. Mi se pare că o poți citi la orice vârstă.

Povestea lui Rémi vorbește despre nesiguranță și despre nevoia unui copil de a găsi afecțiune și un loc al lui în lume. Am înțeles că a stăpâni o artă sau o meserie poate schimba mult viața unui om. Ceea ce înveți să faci devine ceva pe care te poți sprijini, inclusiv în momente dificile.

Desigur, contează mult și oamenii pe care îi întâlnești. Rémi, ca toți copiii, are nevoie de îndrumare, de grijă și de oameni care să-i dea o șansă. Cred că acesta este un lucru pe care îl putem lua din această poveste: avem nevoie unii de alții, iar un ajutor primit la momentul potrivit ne poate schimba viața. E important să fim atenți și buni cu cei din jurul nostru. Uneori știm atât de puțin din povestea celui de lângă noi! Iar o mână întinsă, poate însemna atât de mult! Vă mulțumim pentru ceea ce faceți pentru copiii mai puțin norocoși, este o bucurie și o onoare va fim alături!

Mulțumim @Ioana Răzvan și @Focality pentru susținerea ProRuralis, program prin care World Vision România sprijină elevii de liceu care provin din mediul rural și care au rezultate remarcabile. Programul le oferă copiilor burse pentru acoperirea unor cheltuieli legate de educație, precum cazare și masa, dar și oportunități de dezvoltare personală ori acces la activități educaționale și culturale. Astfel, elevii își pot continua studiile, descoperi pasiunile și potențialul și își pot construi viitorul la care visează.