Într-o casă modestă din județul Vaslui, unde mirosul de lemne arse se amestecă cu zgomotul pașilor mici de copii și cu glasurile calde ale unei mame, trăiește familia Alinei. O familie simplă, cu visuri mari și care se agită în fiecare zi pentru normalitate.
Alina are trei copii: George, elev în clasa a III-a, Elena, în clasa a IV-a, și Cristina, adolescentă în clasa a IX-a. Fiecare dintre ei merge la școală, învață cu bucurie și își fac temele împreună, se ajută, se sprijină, visează. George și Elena beneficiază de o masă caldă și sprijin la teme prin programul „Pâine și mâine”.
George este un băiețel blând, cu ochi curioși și o dragoste specială pentru limba română și engleză. Îi place să citească, să învețe cuvinte noi, să descopere povești. Elena, sora lui mai mare, iubește matematica și lucrurile care se leagă logic, cifrele, regulile, explicațiile. Este genul de copil care vrea să înțeleagă, nu doar să memoreze. Împreună, stau seara la masa din bucătărie, cu caietele deschise unul lângă altul, și se ajută. Sunt frați, dar sunt și sprijin unul pentru celălalt.-a, e copilul acela care întoarce cu grijă paginile cărților, curios să descopere cuvinte noi. Elena, cu un an mai mare, își face temele cu seriozitatea unui mic adult; cifrele, regulile și logica îi dau încredere. Împreună, stau seara la masa din bucătărie, cu caietele deschise unul lângă altul, și se ajută. Sunt frați, dar sunt și sprijin unul pentru celălalt.
Mama lor, Alina, îi veghează mereu. Își dorește pentru ei o copilărie liniștită, chiar dacă în jurul lor sunt multe griji: facturi, lipsuri, ierni lungi, luni în care tatăl pleacă la muncă în străinătate ca să poată asigura strictul necesar. „Școala e drumul vostru”, le spune mereu. Chiar dacă are doar 10 clase, crede cu putere în educație.
Pentru George și Elena, masa caldă primită zilnic la școală, în cadrul programului „Pâine și Mâine”, nu este doar mâncare. Este siguranță. Este liniște. Este grijă. Pleacă acasă liniștiți, sătui, cu energia de care au nevoie pentru teme și joacă. George povestește deseori cât de mult îi place mâncarea.
Cele două ore de educație remedială sunt pentru cei doi copii o adevărată ancoră. Acolo, cineva are răbdare. Le explică pas cu pas, îi încurajează, îi ascultă. Elena povestește mereu despre atmosfera caldă din clasă: „E ca și cum am fi o familie”. Copiii își împart gustările, râd, se simt protejați. Pentru mulți dintre ei, sunt primele ore din zi în care nu simt presiunea grăbită a grijilor de acasă.
Seara, acasă, Alina încearcă să le ofere încă o masă caldă. Îi privește cum scriu, cum discută, cum cresc. Știe cât de mult contează sprijinul pe care îl primesc în program. „E liniștea mea”, spune ea. Liniștea că nu trebuie să aleagă între hrană și educație.
Familia se pregătește din timp pentru iarnă: strâng lemne vara, cresc animale, adună grâne, fac tot ce pot. Nu a fost iarnă fără lemne. Nu a fost zi fără efort. Dar nevoile copiilor cresc odată cu ei: rechizite, haine, școală, liceu, viitor.
Cristina, fata cea mare, este la liceu și face naveta zilnic. Este în programul „Vreau în clasa a 9-a”, derulat de Fundația World Vision România. Mama o supraveghează atent, o sprijină, o îndrumă. Adolescența vine cu provocări, iar Alina încearcă să fie sprijin, să fie ghid. Elena visează să devină pedagog, iar mama o încurajează mereu, chiar dacă știe că va fi greu.
Alina și-ar dori un loc de muncă aproape de casă. Dar nu există la ei în sat. Nu poate pleca 12–14 ore pe zi pentru că nu poate lăsa copiii singuri, fără mâncare, fără supraveghere, fără căldură. Își dorește să muncească, dar nu cu prețul siguranței copiilor ei.
Pentru George și Elena, „Pâine și Mâine” înseamnă mai mult decât mâncare sau teme: înseamnă ritm, încredere, oameni care cred în ei. Pentru Alina, înseamnă liniște.
Ajută-ne să continuăm programul „Pâine și Mâine”, redirecționând GRATUIT 3,5% din impozitul pe venit. Pentru că niciun copil nu ar trebui să învețe flămând.
