Dragă Moșule,
În poveștile pe care mi le citește mama, copiii se joacă în zăpadă înainte să vii la ei cu cadouri. Așa făceam și eu cu Eric, fratele meu mai mic. Făceam oameni de zăpadă: le puneam crengi în loc de brațe, iar pentru pălărie furam una din tigăile lui mami. Dânsa râde și acum când își amintește. Și ei îi plăcea să facă oameni de zăpadă când era ca noi. Făceau competiții, se trăgeau cu sania, mergeau la colindat. Erau cinci frați în total, iar la fiecare casă din vecini erau alți copii. Mare distracție…
Vezi tu, dragă Moșule, de câțiva ani la noi în sat nu mai avem zăpadă de Crăciun nici ca să ne bulgărim. Iar mulți dintre prietenii mei s-au mutat cu părinții la oraș sau au plecat în Germania ori Italia. De multe ori nu am cu cine să mă joc în afară de Eric, dar el vrea să se joace cu o mașină de Poliție pe care a primit-o de la tine. Eu sunt puțin mai mare și nu vrea să mă joc la fel. Mie îmi place mai mult să fac lego-uri și puzzle-uri. Dar când mă plictisesc și de astea, mă uit singur la desenele sau o ajut pe mama să întindă crema de ciocolată peste blatul de prăjitură.
Mami nu face cozonac ca alți părinți. Zice că pentru un cozonac trebuie să pui mai multă făină, ouă, lapte, ulei, arome, nuci și altele. Pe când prăjitura o faci imediat. Mie și lui Eric ne place prăjitura lui mami. De când a plecat tati de acasă, mami face prăjitură sau gogoși în fiecare vacanță. Uneori și duminica.
Tati se purta urât cu noi. Mai bine că am rămas doar eu, Eric și mami. La început i-a fost greu. Fiindcă eram mici-mici, nu putea să ne lase singuri acasă așa că ne lua pe câmp cu dânsa. În fiecare dimineață, ne trezea la 5 să mergem cu ea.
Dragă Moșule, eu aș vrea mult să merg undeva frumos în vacanța asta de iarnă. La televizor văd mereu târguri de Crăciun cu multe luminițe colorate, brazi, jucării și clătite pufoase. Văd copii, ca mine, care merg la spectacole cu spiriduși sau la patinoar unde e multă lume care bea ciocolată caldă după ce au obosit. Dar nu vreau să mă duc singur. Să vină și Eric, și colegii mei de clasă. Să fie ca o excursie. Așa vreau.
Să știi că dacă nu te descurci să găsești pe fiecare acasă, putem să ne întâlnim cu toții la școală și să ne iei cu sania de acolo. Iar dacă ești prea ocupat, poți să ne trimiți un ajutor de-al tău. Promit că o să-i dau din prăjitura mamei, ca să aibă putere să ne care pe toți.
Cu drag,
Luca, 9 ani, dintr-un sat din județul Ialomița
