Ziua Românilor de pretutindeni. Mesajul unui băiețel: “Vorbesc cu tati în fiecare zi la telefon” 72 de mii de copii nu-i au pe mama sau pe tata alături

72.627 de copii din România aveau cel puțin un părinte plecat în străinătate, dintre care mai bine de unu din zece sufereau din cauza plecării ambilor părinți la muncă în afară, potrivit datelor ANPDCA (Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție) de la finalul anului 2022. Aceasta cifră însă nu reflectă numărul real al copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate, dacă luăm în calcul sutele de mii de români care pleacă în fiecare an ca lucrători sezonieri în agricultură, atrage atenția World Vision România. Drept urmare, numărul de copii deprivați de prezența părinților este mult mare. Sute de mii de copii sunt într-un mai mare risc de abandon școlar și de-a se simți singuri din cauza absenței mamelor sau a taților. 

Pe 28 mai, de Ziua Românilor de Pretutindeni, World Vision România împreună cu World Vision Germania a demarat campania “Diaspora nu-și uită copiii”. Prin această inițiativă, fundația vrea să integreze 100 de copii, cu părinții plecați în strainătate, într-un program de after-school. Astfel, ei vor primi zilnic o masă caldă și două ore de ajutor pentru teme, cât și consiliere psihologică și acces la activități de educație non-formală. 

Mesajul lui Elias, un băiețel din Vaslui, din programele World Vision România, transmis de Ziua Românilor de Pretutindeni: 

Dragă om bun, 

Mă cheamă Elias și am 11 ani. Materia mea preferată e matematica, pentru că-i cea mai ușoară. Nu am note bune la toate materiile, dar la matematică mă pricep. Tabla înmulțirii și împărțirii le știu pe de rost. Acasă suntem șase frați. Mama are grijă singură de noi, pentru că tata e plecat în Germania. Vorbesc cu tati în fiecare zi la telefon, după școală, când el are pauza de masă. Nu vorbim prea mult, că el are pauză numa’ jumătate de oră. Mă întreabă cum a fost la școală, dacă am mâncat și gata. Pe urmă, vorbește puțin cu mama și cu frații mei.    

Tata stă mai mult în Germania decât în România. Dar când vine acasă, de fiecare dată, scoate din valiza lui dulciuri, jucării, haine sau adidași din ăia albi ca pasta de dinți. De obicei se întoarce la noi de sărbători, Crăciun și Paște. Apoi, mai vine iarna sau vara câteva săptămâni și pleacă din nou. Tata a plecat în Germania și cu autobuzul, și cu avionul. Eu cu avionul nu am fost niciodată, dar tata zice că e tare frumos. Spune că, de sus, norii sunt ca vata de zahăr. Mi-ar plăcea să merg și eu într-o zi cu avionul. Dar nu vreau singur. Mi-e frică. Vreau să merg cu tati, mami, frații, toată lumea. 

                                                                                                 Cu drag,     

Elias 

Riscurile cu care se confruntă copiii cu părinți plecați în străinătate 

“Orice copil percepe plecarea mamei sau a tatălui ca pe un abandon, chiar dacă i se explică că părinții muncesc în străinătate pentru el, ca să-i poată asigura cele necesare unui trai decent: alimente, haine și rechizite. Toate studiile ne arată că performanța la școală este direct legată de bunăstarea emoțională și invers. Tocmai de aceea, noi vrem să-i sprijinim pe acești copii atât din punct de vedere educațional, cât și emoțional. În plus, ne dorim să intervenim de la vârste cât mai mici, chiar din ciclul primar, pentru că atunci traumele abandonului sunt resimțite mai puternic decât la adolescență”, a declarat Mihaela Nabăr, director-executiv World Vision România

5,7 milioane de români au părăsit granițele țării pentru a găsi un trai mai bun departe de casa lor, potrivit Ministerului Românilor de Pretutindeni. Odată cu plecarea lor, au apărut inevitabil schimbări în viețile celor rămași acasă, iar cei mai afectați au fost și sunt copiii.  

World Vision România împreună cu World Vision Germania lansează campania “Diaspora nu-și uită copiii”, prin care vor să vină în sprijinul copiilor de la sate, care cresc fără părinți, să nu abandoneze școala (printr-un program de after-school) și să le ducă mai puțin dorul (prin joacă, activități de educație non-formală și consiliere psihologică). 

Pentru a sprijini un copil, care creṣte singur, să rămână la școală poți dona aici: