Pe o alee neasfaltată, la cinci minute de centrul unui sat din Ialomița, într-o casă cu două cămăruțe, un băiețel de șapte ani se uită cu fratele său mai mic la desenele “cu domnul B” de la televizor. Bretonul său, chiar dacă minuscul, reușește să fie ștrengăresc. La fel ca personalitatea lui. Ionuț nu este cel mai cuminte băiat din clasă, iar bunica lui, doamna Nela, râde că niciodată nu va fi așa.
Ionuț este cel care desenează inimioare pe mâini, pe caiete, unde apucă. Mereu are nevoie de provocări și stimulenți noi, dar și de mai multă multă răbdare față de alți copii, ne explică învățătoarea lui.
Când era mai mic, de abia învățase să meargă, a suferit un accident în urma căruia a rămas cu o problemă medicală. “Toată viața va trebui să se lupte cu asta”, ne spune cu ochii în pământ bunica sau „mămăița” lui. În fiecare zi, ea se trezește la ora 05.00, face două sandvișuri pentru băieți cu ce găsește prin frigider, iar apoi îi dă pastilele lui Ionuț. Tot “mămăița” îi duce la grădiniță și la școală pe cei doi frățiori.
Bunica l-a luat în grijă pentru că mamei îi era prea greu
Doamna Nela îl crește pe Ionuț de când avea doi ani, după ce mama lui nu a mai putut să aibă grijă de el. Pe celălalt frățior, Alin, care are cinci ani, mămăița l-a luat în grijă doar de un an. Ceilalți trei frați sunt cu mama, care abia se descurcă de pe o zi pe alta.
La început Ionuț și Alin se certau, uneori chiar se băteau, pentru că se priveau ca doi străini. După câteva luni însă au învățat să împartă totul din mica lor lume.
“Ne descurcăm cum putem. Soțu’ este cioban și ne aduce mereu acasă brânză, lapte. Suntem mulțumiți. Alții nu au nici măcar atâta lucru”, spune doamna Nela care, la 50 de ani, este și părinte, și bunică pentru ambii micuți.
Și-ar dori să-l ajute pe Ionuț cu temele pentru școală, dar de multe ori nu se descurcă. Doamna Nela nu are decât opt clase, iar “școala s-a schimbat mult față de când eram eu copil”, spune ea.
Lui Ionuț îi place la școală. Cel mai mult la orele de Matematică și de Desen. Și în pauze desenează împreună cu Iris, colega lui de bancă. Micuțul știe să recunoască și literele, dar nu cu aceeași rapiditate precum colegii săi. Tot ce îi trebuie este mai mult timp și atenție din partea învățătoarei, mai ales din cauza problemei medicale. Iar noi fix asta vrem să-i oferim prin programul Pâine și Mâine: încă două ore zilnic de repetat alături de doamna, după ce ia o masă caldă.
Am uitat să-ți spunem că Ionuț are totuși o literă preferată: “N”. De ce? Arată “frumos” și vine de la numele mămăiței lui, ne-a explicat băiețelul.
Prin programul Pâine și Mâine oferim pentru peste 1.300 de copii de la sate, clasele 0-IV, un program zilnic de afterschool: o masă caldă și două ore de ajutor la teme și alte lecții remediale. În anul ce urmează ne dorim să-i integrăm și pe Ionuț și alți 100 de copii din comunitățile cele mai vulnerabile.
Numele copiilor au fost schimbate pentru a le proteja identitatea.
