Dragă Moșule,
De Crăciun, la mine acasă e liniște. Nu o să avem brad pentru că nu avem unde să-l punem. Mama se duce dimineața în sat să împartă mâncare. Eu cu fratele meu Luca, care are opt ani, și bunica mâncăm acasă: fripturică, cozonac, bomboane. Lui mami îi place să mănânce pe urmă. Ea nu mănâncă așa mult ca noi. După ce se întoarce mami, ne uităm cu toții la televizor.
Și anul ăsta o să fie la fel. O să fie liniște. Dacă tata era aici, nu mai era liniște. Dar el a plecat acum trei ani de acasă.
Mami nu are mereu pe cine să roage ca să stea acasă cu mine și cu Luca. Mamaia? Și ea muncește mult. De asta mami nu poate să plece în fiecare zi la muncă în oraș. Dar merge prin sat. Vara îi merge cât de cât cu treaba. Merge două-trei zile, dar după aceea, vreo două săptămâni, nu o mai cheamă nimeni.
Toamna e cel mai bine că poate să meargă la cules de struguri, de mere, de porumb și de cartofi.
Iarna îi este cel mai greu. Nu are de unde să ia bani și ne descurcăm cu ce avem. E bine că e cald în casă. Mama a muncit mult anul ăsta și ne-a adus lemne. Ne aprinde focul puțin dimineața, puțin seara. Dar nu-i nimic. Mie și lui Luca nu ne place să fie foarte cald.
Mama spune că de Crăciun ar vrea sănătate, că e mai bună decât toate. Mai spune că dacă are să ne dea de mâncare și haine, bine. Dacă nu, măcar nu ne știe nimeni.
Dragă Moșule, tu știi unde stăm pentru că ți-am scris și anul trecut. I-am dat doamnei învățătoare scrisoarea, iar tu mi-ai adus un joculeț cu care am descoperit lacuri, peșteri și munți.
Să știi că o să-ți pun și anul ăsta lapte și șase biscuiți. Îți promit că am să-i fac chiar eu cu mami.
Cu drag ,
Eric, 7 ani, clasa I, dintr-un sat din județul Ialomița
