Există copii pentru care viața e o continuă joacă: cu păpuși, trenulețe și excursii. Și există copii ca Ioana. La doar nouă ani, este într-o permanentă luptă cu un diagnostic pe care l-a primit de când era mică-mică. Un diagnostic pentru care fetița trebuie să ia în fiecare zi tratament, iar o dată la câteva luni să meargă la spital.
Boala ei nu este singura povară pentru Ioana. Și mama ei este bolnavă. Din această cauză, mai mult tatăl este cel care întreține familia. Dar asta vine cu încă un preț greu de plătit: absența lui de acasă. Fiecare bănuț al familiei este drămuit cu atenție pentru medicamente, analize, naveta către spital, hrana de zi cu zi, facturi și ce mai are nevoie fetița la școală.
Cine se mai gândește la vacanță, când toți banii se duc pe strictul necesar?
Micile bucurii, ca o excursie la mare sau la munte, părinții Ioanei și le-au putut dori numai în gând. Mereu au vrut ca fetița lor să vadă și altceva în afară de betonul șoselei principale din sat sau potecile lăturalnice din pământ, bătătorite doar de pașii celor din comunitate.
Până acum n-au mai vorbit cu nimeni despre dorința lor. Le-a fost teamă ca realitatea neajunsurilor să nu-i lovească și mai tare. Până la urmă, și asta e o strategie de supraviețuire: nu mai dai glas speranțelor ca să suferi mai puțin.
Prima vacanță pentru fetița de nouă ani
Pe Ioana nu puteam să nu o luăm cu noi în tabăra de la Năvodari pe care am organizat-o în această vară pentru copiii de la sate. S-a bucurat ca și cum ar fi prima și ultima oară. Nu și-a dezlipit ochii de pe geamul autocarului, cu excepția momentelor în care colegii ei începeau să cânte. În timpul vizitei la Delfinariu, aplauda de fiecare dată când sărea un delfin. Iar când am ajuns la plajă s-a bălăcit aproape non-stop și a făcut piramide din nisip.
Pentru copila de nouă ani, excursia la mare a fost o evadare din realitate. S-a desprins de toate problemele care apasă umerii ei mici, dar atât de puternici: ,,Doamna, nu vreau să plecăm acasă! Putem să mai stăm? Promiteți că mai venim?”, i-a spus învățătoarei în ultima ei zi de tabără.
Există bucurii și senzații pe care orice copil ar trebui să le trăiască, cel puțin o dată. Să încerce marea cu degetul, să intre pentru prima oară într-un bazin de înot, să se dea pentru prima oară pe un tobogan cu apă. Ajută-ne să oferim o vară de neuitat pentru 400 de copii de la sate, care n-au văzut niciodată marea.
Trimite un SMS la 8864 cu textul SPERANTA sau donează pe butonul de mai jos pentru ca, împreună, să-i ducem pe copiii din mediile vulnerabile la mare.
