Învățătoare: ”Din clasa mea, nu cred că a mai fost vreunul. Nu voiau să mai iasă din apă”. Așa arată bucuria când ajungi pentru prima oară la mare.
„Cât de mare e… marea?“, ne întreabă Andrei, un băiețel de 12 ani, care își frământă picioarele în autocar de nerăbdare să ajungă să o vadă și el. Pentru prima oară. Și ce bine că am reușit să-l ducem! 😊 Nu de alta, dar noi n-am ști să-i explicăm în cuvinte sau în număr de kilometri cât de frumos se unește apa cu cerul senin.
Ideea de nemărginire deschide un nou univers pentru Andrei care nu a văzut altă formă de natură decât dealurile din împrejurul satului său. Pe acelea le cutreieră adesea. Știe că de fiecare dată când ajunge pe o culme, îi va apărea un alt deal în cale. În schimb, când zărești prima dată luciul imens al apei, nu mai există limite. Doar un albastru infinit.
Din aproape 100 de copii de ciclu primar pe care i-am dus în tabără luna trecută, trei sferturi nu mai văzuseră marea niciodată.
Și nu doar pentru că ar fi departe. Sunt copii din Călărași, pe care puțin peste 100 de km îi desparte de cea mai populară destinație de vacanță de la noi: Marea Neagră. Dar pentru ei și părinții lor, vacanța la mare pur și simplu nu-și poate găsi loc în cheltuielile familiei.
„Din clasa mea de 18 copii, nu cred că a fost vreunul la mare. Nu cred că au plecat niciodată, nicăieri. Noi la începutul anului școlar întrebăm copiii: ce ați făcut în vacanță? Iar majoritatea îmi spun că n-au făcut mai nimic. Fie s-au jucat, s-au uitat la televizor, au stat la bunici ori s-au jucat pe calculator’’, ne povestește Miruna, învățătoare în satul Unirea.
Pentru copiii doamnei învățătoare marea nu e doar mare. E un orizont în care, dacă cei mici îl cuprind cu propriile tălpi, problemele lor de acasă dispar. Majoritatea locuiesc cu bunicii, pentru că părinții sunt plecați în străinătate. Țin legătura la telefon, însă dorul nu dispare. Mai dureros este că în comunitățile noastre sunt copii care nici măcar pentru problemele urgente nu se pot baza pe un adult din familie. Să-i sprijine în următoarea secundă, dacă au nevoie.
„Am avut în clasă un copil pe care a trebuit să îl duc eu la doctor pentru o problemă medicală. Tatăl era plecat, mama născuse recent și m-au sunat pe mine. Apoi m-au rugat să le cumpăr scutece, pentru că mama nu se putea deplasa cu bebelușul. Suntem oameni. Dacă pot să ajut, ajut’’, mai spune Miruna.
”Cu banii cheltuiți într-o zi la mare, trăim o săptămână”
Multe familii din mediul rural nu pun vacanțele de vară ale copiilor pe lista de cheltuieli. Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu-și permit. Peste un sfert dintre părinți nu cheltuie niciun ban pentru activitățile de vară ale copiilor, iar 2 din 10 alocă mai puțin de 100 de lei, arată un studiu World Vision România, realizat în rândul părinților care au copii în clasele P-IV.
Așa se face că 7 din 10 copii de la sate n-au fost niciodată într-o tabără la mare, iar 6 din 10 n-au fost nici la munte. „Aș fi vrut să merg cu fetița la mare, dar când am văzut ce prețuri sunt, mi-am dat seama că ar trebui să cheltui 300-400 de lei pe zi. Cu banii ăștia noi trăim o săptămână, așa că m-ați scutit enorm”, ne-a spus o mămică după ce fetița ei s-a întors cu noi de la mare.
Vremurile s-au mai schimbat. Jocurile de pe uliță au fost înlocuite cu cele pe telefon sau pe calculator, dar nevoia copiilor de a-și crea amintiri frumoase rămâne. „Mulți nu voiau să mai iasă din apă, alții au fost fascinați de autocarul care mergea în același timp cu trenul, alții au pozat podul de la Cernavodă și s-au mirat de cât e de mare”, ne-a mai povestit doamna Miruna.
Sunt lucruri simple, dar de care copiii probabil își vor aminti toată viața. Prima excursie la mare, prima bălăceală, prima vizită la Delfinariu.
Ne propunem să le oferim această bucurie altor 400 de copii de la sate care nu au avut niciodată o vacanță adevărată. Trimite SMS la 8864 cu textul SPERANTA sau donează prin butonul de mai jos.
Ajută-ne să le dăruim o vară de neuitat. 🙂
