Yuliya și David, băiatul său de opt ani, sunt una dintre sutele de familii ucrainene din adăposturile statului. Până în prezent, am sprijinit aproape 30 adăposturi din București și din restul țării. Am oferit produse de igienă, alimente, kituri pentru activități educaționale destinate copiilor, îmbrăcăminte sau am plătit utilitățile.
„Mai avem în dubă două locuri”, i s-a transmis Yuliyei (45 de ani) de către pastorul unei biserici din Kyiv. Firește, Yuliya nu voia să plece fără Leonid, soțul ei. N-ar fi vrut să-l lase singur în calea războiului. Însă Leonid a fost nevoit să rămână din cauza problemelor de sănătate. Pentru a rămâne în viață, bărbatul trebuie să meargă zilnic la spital ca să facă dializa renală. De când a început războiul, posibilitatea unui transplant de rinichi a dispărut în fumul bombardamentelor. „El m-a convins să fac ce este mai bine pentru David.”
„I-am spus doar că trebuie să plecăm“
Pe 26 februarie, la 7 dimineața, Yuliya și David, băiatul său, trebuiau să plece din apartamentul lor din Nyvky. Cartierul se află în Kiev, aproape de aeroportul Borispol, considerat o țintă după ce alte aeroporturi fuseseră deja lovite.
Mama n-a știut cum să-i explice copilului de ce pleacă, așa că l-a îmbrăcat în timp ce dormea. Pe David l-a trezit cu doar cinci minute înainte de a ieși pe ușă. „Nu am țipat, nu am plâns. I-am spus doar că trebuie să plecăm.”
David a apucat să-și ia doar tableta, pentru că era pe noptiera de lângă patul său. Nu bănuia că avea să fie singurul obiect de legătură între universul său de dinainte război și un viitor incert.
Yuliya nu și-a pus în ghiozdan decât actele, două schimburi de haine și un plic cu fotografii. Majoritatea alb-negru, vechi de zeci de ani. Sunt poze cu Yuliya și surorile ei când erau mici, cu părinții, bunicii, mătușile, unchii și colegii ei de școală. „Haine mai găsești, dar cu fotografiile astea nu mă mai întâlnesc”, spune ea.
Nu m-am gândit că voi ajunge în România
În microbuzul care i-a dus către Cernăuți erau 15 persoane, dintre care opt copii. „O mamă luase cu ea și pisica, și cățelul”, își mai amintește ea, zâmbind. Din Kiev până în Cernăuți au făcut 20 de ore. Ar fi vrut să se oprească acolo, ca să fie mai aproape de Leonid, dar n-a găsit nicio cameră liberă. Așa că a venit în România. „Nu m-am gândit vreodată că voi ajunge în România, dar nu am unde altundeva să merg. Nu am rude în străinătate, nu am nici bani de drum. Mulți i-am cheltuit cu tratamentele pentru soț.”
Acum, Yuliya și băiețelul ei locuiesc într-un adăpost al Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB). Am sprjinit adăposturile instituției cu produse de necesitate de peste 140 de mii de dolari.
David se joacă Roblox pe tabletă cu un băiat român, mai mare decât el cu doi ani. În timp ce barierele de limbă îi împiedică pe adulți să comunice, copiii se pot conecta doar printr-un lego virtual. Uneori și mai puțin.
Cum poți ajuta mamele și copiii din Ucraina
Yuliya, în schimb, vorbește pe Viber cu soțul ei și citește știrile. Alteori răsfoiește cărți în engleză și se bucură că mai poate exersa limba sau face scurte plimbări aproape de adăpost. Seara își face duș și-și pune capotul alb pe care l-a primit tot aici.
„Nu-mi vine să cred cât de primitori au fost românii”, spune ea în timp ce-și face un ceai la fierbătorul din cameră.
Fiecare secundă trece greu pentru Yuliya în aceste vremuri incerte. „Toate zilele mele arată la fel. Mă simt pierdută. Nu știu ce să fac, nu știu unde să mă duc. Cu David n-am vorbit despre ce s-a întâmplat pentru că vreau să-l protejez. I-am spus doar că acasă nu mai putem sta.”
Durerea prin care trec Yuliya și David este greu de imaginat pentru oricare dintre noi. Știm că Yuliya este o mamă puternică, dar în fața tragediei prin care trece orice sprijin este vital. Ajută-ne să fim alături de cât mai multe mame și copii care au fugit din țara lor ca să supraviețuiască.
World Vision România a oferit ajutor pentru 27 de centre de refugiaţi din Bucureşti, printre care şi centrul de la Romexpo. Mii de refugiaţi care au primit adăpost în aceste centre au fost ajutaţi cu alimente, produse pentru bebeluşi, produse de igienă, lenjerii de pat, obiecte de uz personal şi alte produse maximă necesitate de la începutul crizei din Ucraina.
