Chiar dacă mama lui îl ține la piept bebelușul Tima, de 10 luni, plânge tot mai des în aceste zile. Ca și cum ar simți lipsa tatei. Ca și cum ar simți lipsa căsuței lui din Irpin, distrusă pe 6 martie de bombardamente. Angelica și Tima s-au adăpostit la unul dintre centrele DGASMB-ului, sprijinite de World Vision România.
Pe 24 februarie, la 4 dimineața, se auzeau deja primele explozii în apropiere de Irpin. Iegor (26 de ani) i-a spus soției sale, Angelica (24 de ani) că trebuie să-l ia pe Tima și să plece. În câteva ore, în curtea casei lor, s-au adunat împreună cu sora ei mai mare, trei cumnate, soacra Irina (59), socrul Andriy (60) și un Chihuahua pe nume Bruno.
„Nu te vor face decât să plângi și mai tare”
Angelica a vrut să-și pună fotografiile în bagaj, dar soțul ei a oprit-o. I-a spus scurt și la obiect: „Nu te vor face decât să plângi și mai tare.” Așa că a luat doar ce era mai important pentru Tima: căruciorul, scutece, jucării și câteva haine.
La 10 seara, erau cu toții în mașină: șapte adulți, un bebeluș și un cățel înghesuiți într-un autoturism. Doar Iegor, soțul Angelicăi, a rămas în urmă.
Dimineață, când familia a ajuns la granița cu Polonia, aproape de orașul Lviv, socrul Angelicăi nu a fost lăsat să treacă de polițiștii de la frontieră. Motivul? Nu avea 60 de ani, deși mai erau doar două săptămâni până îi împlinea. Și-au încercat apoi șansa și la granița înspre Satu-Mare. Nici aici nu l-au lăsat.
Cățelul Bruno care păzește șase femei și un bebeluș
Rămași fără opțiuni, bunicul Andryi s-a întors în Lviv, la fiica lui cea mică, așteptându-și ziua cum nu o mai făcuse niciodată în șase decenii de viață. De asta atârna șansa de a-și vedea din nou soția, nepoțelul și restul familiei.
Cele șase femei au trecut singure granița de la Halmeu pe jos. „Ne-a păzit Bruno, că doar el e singurul bărbat dintre noi”, îmi povestește râzând bunica Irina în timp ce-și aranjează baticul. De acolo, au fost preluate de câțiva voluntari care le-au dus cu mașina în Satu-Mare. Mai departe, au luat trenul către București. Au coborât în Gara de Nord pe 28 februarie.
Casa lor din Irpin, distrusă de bombardamente
După câteva zile Irpin, orașul lor cu peste 100.000 de locuitori, a devenit o ruină în urma atacurilor armatei ruse. Pe 6 martie, opt persoane au fost ucise de bombardamente – printre ei, un copil de nouă ani și un tânăr de 18 ani. În aceeași zi, casa unde trăiau Angelica și familia ei a fost spulberată.
Din locuința cu etaj și grădină n-au mai rămas decât bucăți de beton, fier, lemn și praful gri. Angelica ține ferm telefonul în mână în timp ce-mi arată filmarea. Pronunță apăsat „house, house” ca și cum dacă repetă cuvântul, casa încă există.
Tânăra spune că nu-și mai dorește să se întoarcă în Ucraina. Nu mai are la ce. Tot ce speră este să-l mai vadă pe soțul ei în viață, care încă luptă pentru țara sa. Cei doi soți vorbesc în fiecare dimineață prin mesaje doar ca să-și confirme că sunt bine. „Mi-a zis că nu poate să-mi dea detalii despre ce face acolo”, îmi explică Angelica.
Mama care a pierdut tot, dar spune că nu-i trebuie nimic
Cu mâna stângă îl ține pe Tima la pieptul său, în mâna dreaptă are telefonul cu ultima poză pe care i-a făcut-o lui Iegor – în uniformă militară. O întreb dacă o mai putem ajuta și cu altceva în afară de produsele de la adăpost. Obrajii i se fac imediat roșii. Spune că nu-i trebuie nimic, deși familia ei nu mai are niciun ban. Ce este mai important se află deja în mâinile ei. Măcar atât cât poate cuprinde în această perioadă.
***
După ce Angelica și Tima s-au adăpostit o lună într-unul dintre centrele DGASMB-ului (Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București), cei doi au plecat cu restul familiei spre Germania. Bunicul a reușit să meargă cu ele, însă tatăl lui Tima încă luptă pentru Ucraina.
Cum poți ajuta copiii și mamele din Ucraina
World Vision România a oferit ajutor pentru 27 de centre de refugiaţi din Bucureşti, printre care şi centrul de la Romexpo. Mii de refugiaţi care au primit adăpost în aceste centre au fost ajutaţi cu alimente, produse pentru bebeluşi, produse de igienă, lenjerii de pat, obiecte de uz personal şi alte produse maximă necesitate de la începutul crizei din Ucraina.
