Scrisoarea Biancăi către Moș Crăciun: Va fi primul Crăciun fără mama

În casa noastră miroase a ciorbă de găină cu borș. În curând va fi primul Crăciun fără mama. S-o dus acum, în vară. Stătea întinsă pe pat, iar noi am crezut că doarme. Apoi, tata ne-a zis că era de mult bolnavă. Acum, tata singur are grijă de noi și de animale. Tata leagă calul și dă mâncare la găini. Tata ne spală hainele la lighean și le întinde apoi pe sârma agățată de stâlpii din curte. Tata i-a vopsit în roz și în albastru. Tata îi pune hainele lu’ Cosmin ca să meargă la școală. Cosmin are opt ani și încă nu se descurcă singur să se îmbrace frumos. Tata îl încalță și cu adidașii. Pe ăia îi purtăm doar la școală. În curte umblăm cu șlapi.

Tata are răbdare cu frate-miu și când vorbește. Cosmin mai mănâncă câte oleacă din cuvinte și nu pricepe tot ce zice. Tata ne face ciorbă, tata ne ajută cu temele și tot el se supără pe noi când facem obrăznicii. Nu am fost cine știe ce cuminte. M-am mai bătut cu Cosmin, am spart niște pahare. Am fost puțin ră. Dar să știi că l-am ajutat pe tata la treabă și am luat mai mult FB la școală. Eu sunt acum în clasa a III-a.

Dragă moșule, știu că nu poți să o mai aduci pe mama înapoi. Tata-i cel mai necăjt, dar s-o împăcat cu gândul. Eu aș vrea și jucării de la tine, aș vrea multe, dar nu se poate.

Tata îi acuma supărat că e acoperișul stricat. Când plouă sau ninge, ne intră apă în casă. Și când bate vântul, e frig. El s-ar pricepe să-l repare, dar nu are bani ca să ia ce-i trebe. Înainte să nu mai fie mama, tata muncea pe șantier în Iași. Acum nu mai poate. N-are pe cine să lase cu noi cât el îi plecat.

Dragă Moșule, sper să ajungi și pe uliță la noi. Cu ce poți tu. Noi suntem aproape-aproape de Vaslui. Ca să știi. 🙂