Ovidiu este programator și un om extrem de curios. S-a apucat de programare din pasiune sa pentru jocurile video pe calculator, iar acum, în calitate de mentor, îi învață pe liceeni din programul „Vreau în clasa a 9-a” cum să-și transforme visurile în realitate.
Ce materii preferate aveai la liceu?
Pe lângă informatică și tehnologia informației, mi-au plăcut limba și literatura română, sportul, engleza.
Ce specializare ai avut în liceu?
Matematică-informatică.
Ce visai să te faci când vei fi mare?
Îmi doream să ajung programator, ca să-mi pot face propriile jocuri pe calculator.
Care e super-puterea ta?
Sunt curios. Îmi place să explorez și să descopăr lucruri.
De cât timp ești alături de elevii din VC9?
De aproximativ 9 luni. În toamnă am început cursul de programare vizuală cu elevii de liceu.
Ce impact crezi că are proiectul VC9 în viața copiilor? Dar în viața ta?
Pe lângă bursele oferite de World Vision, care cred că sunt un venit important pentru un adolescent, ajută foarte mult și activitățile/programele la care elevii iau parte. Eu nu pot decât să mă bucur că am contribuit.
Ce faci în timpul liber?
Informatica este, pe lângă profesie, un hobby pentru mine. O mare parte din timpul liber mi-l ocup învățând sau făcând diverse experimente. Când nu fac asta, văd filme, citesc, fac sport.
Privind înapoi spre bacalaureat, ce gânduri, sentimente îți vin?
Cred că nu a fost un examen greu, dar am avut emoții înaintea fiecărei probe. În general, rezultatul de la bacalaureat este direct proporțional cu efortul depus în cei patru ani de liceu.
Cartea preferată?
„Prestigiul” de Christopher Priest.
Ce muzică asculți?
Am crescut ascultând muzică rock, blues și folk. Îmi place sunetul de chitară.
Dacă ai putea merge oriunde acum, care ar fi destinația?
Cred că aș merge în Islanda pentru peisajele unice.
Cum poți tu schimba lumea?
A schimba lumea este un obiectiv vag. Lumea e un sistem dinamic complex, orice acțiune produce o schimbare în întreg. Eu încerc să acționez pentru a declanșa o schimbare în bine și sper ca aceasta să se propage. Participarea la acest program este o acțiune de acest gen.
Ce faci tu în proiect? Cum ajuți?
Am început cu un curs de programare vizuală pentru elevi de liceu, apoi am continuat cu pregătirea unei eleve de clasa a XII-a pentru examenul de bacalaureat la matematică.
Persoana ta preferată?
Bunicul meu. S-a născut într-o familie modestă, într-o zonă în care majoritatea oamenilor nu absolveau școala primară. A reușit să facă o facultate în anii ’50, apoi a avut performanțe însemnate ca profesor. M-a fascinat respectul și seriozitatea cu care își trata meseria.
Care e cea mai importantă lecție învățată în ultimul an?
Am învățat că cea mai importantă calitate umană este adaptabilitatea.
Care consideri că sunt cele mai mari provocări pentru un elev de liceu de la sat?
Cunosc multe dintre provocările pe care le întâmpină elevii care fac naveta între un sat, în care locuiesc, și un oraș, în care urmează cursurile unui liceu. Pe lângă potențialele dificultăți materiale și îndatoriri de acasă, care pot reduce din timpul de învățare, cred că elevii trebuie să stea departe de anturaje nefavorabile și să caute să-și facă prieteni care îi influențează în mod pozitiv.
Ce le spui oamenilor care nu cred că educația e șansa unei vieți mai bune?
Cred că nu aș putea să le spun ceva fără să cunosc argumentele din spatele concluziei lor. Dacă privim istoria ultimului secol în România, educația nu a condus, în multe cazuri, spre o viață mai bună, ci poate doar spre o viață înțeleasă mai bine, din păcate. În schimb, viitorul este creat de oamenii educați.
Ai văzut schimbări în parcursul copiilor de când ești mentor/meditator în program?
Copiii pe care i-am cunoscut în timpul programului progresau de la o întâlnire la alta și am simțit că luptă pentru a scoate tot ce e mai bun din această oportunitate.
De ce crezi tu că există acest program, Vreau în clasa a 9-a?
Un procent extrem de mare de copii din România nu au acces la educație, deși, în teorie, este un drept fundamental. Programul „Vreau în clasa a 9-a” are o importanță magistrală și mulți copii ajung la școală prin prisma lui. Pot spune că, în același timp, sunt fericit și recunoscător pentru că există, dar și trist pentru că este nevoie de el.
Cum a fost copilăria ta?
Am avut o copilărie normală, lipsită de griji și fără neajunsuri.
Ce ai învățat de la copiii pe care îi mentorezi?
Cursul de programare vizuală chiar a fost o experiență de învățare și pentru mine pentru că până atunci eram obișnuit să scriu codul sursă. De multe ori descopeream lucruri noi împreună cu elevii. Cred că m-a ajutat să observ modul lor de a gândi și de a aborda problemele. Nu în ultimul rând, am învățat să am răbdare.
Interviul cu Ovidiu face parte din seria #VoluntariatulMerită prin care îi punem în lumină pe oamenii care îi ajută pe bursierii din program să aibă rezultate remarcabile. Căci, din experiența noastră de peste 13 ani cu acest program, am realizat că educația nu e doar despre note, ci și despre încrederea în sine a elevului, armonia emoțională, abilități de socializare, tehnici de adaptare la mediul social. Iar voluntarii mentori ne ajută să avem o abordare integrată a educației și să putem spune când vedem cât de frumos cresc copiii: #AMeritat să investim în educație!
