Actual profesor de științe socio-umane și mentor în programul „Vreau în clasa a 9-a”, Mausi se visa în copilărie inginer horticultor. Crede că orice vis ai avea, important e să urmezi constant calea educației – unica pentru a-ți îndeplini dorințele și ajuta lumea să fie mai bună.
Ce materii preferate aveai la liceu?
Științele sociale.
Ce specializare ai avut în liceu?
Profil electrotehnică.
Ce visai să te faci când vei fi mare?
Inginer Horticol.
Care e super-puterea ta?
Nu am nicio putere specială, doar dorința de a ajuta copiii să învețe.
De cât timp ești alături de elevii din VC9?
Aproximativ 1 an.
Ce impact crezi că are proiectul VC9 în viața copiilor? Dar în viața ta?
Nu știu în viața copiilor ce impact are acest proiect, dar din perspectiva proiectului pot vorbi de o gestionare mai bună a timpului necesar întâlnirilor derulate în cadrul meditațiilor online, provocare profesională și o mare responsabilitate față de copii.
Ce faci în timpul liber?
Nu mai am timp liber (Asta e o mare problemă).
Privind înapoi spre bacalaureat, ce gânduri, sentimente îți vin?
Examenul de bacalaureat nu a fost perceput ca un examen cu importanţă majoră, deoarece în perioada în care am absolvit liceul, respectiv în anul 1989, nu se punea problema ca vreunul dintre noi să nu luăm acest examen. Nu am avut parte nici eu şi nici colegii mei de încurajări ori susţinere emoţională din partea profesorilor, relaţiile profesor- elev erau formale, lipsite de afectivitate, caracteristici care lipseau cu desăvârşire în sistemul de învăţământ din acei ani. Examenul care realmente a însemnat o piatră de încercare a fost cel de admitere la facultate, unde concurenţa era dură şi nu era nici un dezastru în viaţa unui tânăr dacă nu lua din primul an la facultate. Nu trebuia decât să fii perseverent, să înveţi mai departe şi să încerci anul următor.
Cartea preferată?
Alchimistul de Paulo Coelho.
Ce muzică asculți?
Nu am un gen aparte de muzică/depinde de stare. De la muzica de radio la cea clasică.
Dacă ai putea merge oriunde acum, care ar fi destinația?
„Destinația profesională” ar fi aceeași.
Cum poți tu schimba lumea?
E mult spus că „pot schimba lumea”, dar cred că pot insufla adolescenților „doze de încredere în propriul sine” pornind de la experiența personală.
Ce faci tu în proiect? Cum ajuți?
În cadrul proiectului ofer meditații pentru examenul de bacalaureat pentru disciplinele logică, sociologie, economie, etc.
Persoana ta preferată?
De-a lungul vieţii am avut mai multe persoane care mi-au fost model de urmat, toate însă au fost din rândul colegilor de clasă, facultate ori serviciu. În facultate admiram mult o colegă care dădea dovadă de multă perseverenţă şi conştiiciozitate în tot ceea ce întreprindea, iar în prezent admir o colegă de cancelarie, mai tânără decât mine de la care învăţ în fiecare zi modul asertiv pe care îl foloseşte în relaţiile cu ceilalţi precum şi maniera în care interacţionează cu copiii.
Care e cea mai importantă lecție învățată în ultimul an?
Fiecare persoană ajunge la un moment dat în viață în situația în care poate ajuta, simplul imbold trebuie dus mai departe, pus în practică. Ultimul an ne-a învățat că doar împreună putem reuși, că solidaritatea umană poate mișca lucrurile din loc și atunci când simți că ești pregătit să ajuți, nu ezita să o faci.
Care consideri că sunt cele mai mari provocări pentru un elev de liceu de la sat?
Elevii proveniți din mediul rural pornesc în cursa vieții cu un decalaj al startului; acest „handicap” poate fi recuperat dacă pe parcursul cursei întâlnesc oameni potriviți.
Ai văzut schimbări în parcursul copiilor de când ești mentor/meditator în program?
Sunt un membru relativ nou al acestei fundații, iar meditațiile oferite mi-au arătat încă o dată că uneori e suficient doar o vorbă bună, un sfat pentru a schimba traseul existențial al unui copil.
De ce crezi tu că există acest program, Vreau în clasa a 9-a?
Probabil că acest program își datorează existența prin inițiativa unor oameni inimoși care au vrut să facă mai mult decât să constate faptul că în societatea românească lucrurile nu merg bine deloc; s-au săturat doar să privească și au simțit nevoia să „miște lucrurile”.
Cum a fost copilăria ta?
Copilăria mea a fost una legată de un stadion ce se afla în apropierea casei mele, stadion care reprezenta un important loc de joacă pentru mulţi copii, un loc în care ne consumam energia, practicam diferite jocuri, interacţionam cu toţii, de multe ori până seara târziu când ne biruia foamea şi oboseala pe toţi.
Ce ai învățat de la copiii pe care îi mentorezi?
Ar trebui să învățăm de la copii maniera în care aceștia vor să fructifice orice oportunitate. Să ne luăm visele în trăistuță și să plecăm la drum.
Interviul cu Mausi face parte din seria #VoluntariatulMerită prin care îi punem în lumină pe oamenii care îi ajută pe bursierii din program să aibă rezultate remarcabile. Căci, din experiența noastră de peste 13 ani cu acest program, am realizat că educația nu e doar despre note, ci și despre încrederea în sine a elevului, armonia emoțională, abilități de socializare, tehnici de adaptare la mediul social. Iar voluntarii mentori ne ajută să avem o abordare integrată a educației și să putem spune când vedem cât de frumos cresc copiii: #AMeritat să investim în educație!
