Cristina: „Am muncit pentru telefonul mobil trei luni, la magazinul din sat, știam că îmi trebuie la școală.”

Lecția de voință cu Paula, fetița care la 13 ani e stâlpul familiei
august 6, 2020
Kitty, elevă de 10 la BAC: Ar trebui descurajată goana după note
august 14, 2020

Am găsit-o pe Cristina spălând niște covoare la câteva minute depărtare de casă. Cristina este beneficiară a proiectului „Vreau în clasa a 9-a” de doi ani de zile, de când a intrat în clasa a IX-a.

Are 16 ani și locuiește în Fruntișeni, județul Vaslui, într-o casă verde, fără gard și cu geamurile crăpate. Stă împreună cu mama care nu lucrează, bunica, fratele de 18 ani subdezvoltat fizic și mental și sora ei de 15 ani care merge și ea la școală.

Cristina și sora ei învață la un liceu din Bârlad, la 18 km de casă. Ajunge la școală cu microbuzul, în 25 de minute. Dar Cristina își dorește mai degrabă să meargă la școală în fiecare zi decât să facă orele online acasă. Ea și sora ei fac parte din cei 65% dintre copiii din satele din județul Vaslui care nu au participat sau au participat rar la orele online. Motivul este lipsa semnalului, a internetului, dar și a dispozitivelor.

„A fost foarte grea perioada asta de pandemie pentru mine. Cu învățatul, în mod special. Foarte greu pentru că nu avem internet. Făceam temele noaptea că atunci le puteam ruga pe prietenele mele din vale să îmi facă hot-spot să îmi dea și mie internet ca să pot să intru pe platformă.”

Așa și-au făcut temele Cristina și sora ei timp de 4 luni de școală. O dată la câteva zile se mai ducea să își conecteze telefonul la internet să mai verifice platforma și să își facă temele. De multe ori o mai certa diriginta pe Whatsapp că nu postează temele.

Telefonul pe care îl are nu mai funcționează așa bine, se tot blochează, se închid aplicațiile și bateria mai ține doar 3-4 ore. Dar Cristina știe că trebuie să aibă grijă de el pentru că este foarte greu să își cumpere altul.

„Am smartphone, dar nu cred că mai ține mult. Am muncit pentru el trei luni, aici în sat la un magazin. Și după mi-am cumpărat. Am vândut, am așezat marfa, cum făceam și la Penny. Doar așa am putut să îmi iau telefon, pentru că îmi trebuia la școală.”

Viața Cristinei parcă urmărește drumul perfect de a abandona școala, într-o familie fără niciun venit, fără semnal la telefon și 36 km dus-întors de acasă la școală. Dar ea știe că vrea să termine liceul și le transmite elevilor care intră anul acesta în clasa a 9-a să învețe și să se țină de școală. Ei i-a fost destul de greu să continue liceul la Bârlad pentru că nu știa orașul. Verișorul ei a mers cu ea în primele săptămâni să îi arate drumul.

Cel mai mult îi plac limba română și fotbalul. Se joacă fotbal cu vecinii din sat, fete cu băieți, pentru ei nu contează pentru că au echipă. De citit, citește când nu este obosită. Cristina este cu siguranță un copil ambițios, în ciuda posibilităților ea continuă școala. Și tot ea s-a și înscris în proiectul „Vreau în clasa a 9-a”.

„Când a venit dna. Nicoleta în școală, m-am dus la ea și i-am zis că vreau și eu în proiect. Eram în clasa a 9-a. Este al treilea an pentru mine. Îmi place foarte mult. Îmi plac activitățile toate, am participat la foarte multe. Ne-am împrietenit cu toții. Suntem doar din clasa mea 7 copii care suntem în proiect.”

Povestea Cristinei este similară cu a sute de copii din județul Vaslui. Și, în ciuda tuturor greutăților, Cristina merge mai departe, este blândă și deșteaptă și își dorește să învețe.

Cristina este doar unul dintre cei 6600 de copiii din comunitățile vulnerabile în care activăm care nu au acces la educație cu ajutorul tehnologiei.  

Majoritatea copiilor din aceste comunități vulnerabile nu au acces la educație de calitate, indiferent de forma ei: online, offline sau un mix între acestea.

Fii alături de #EroiNestiuti și donează 4 euro/lună pentru educație, prin SMS la 8864 cu textul SPERANTA, pentru ca mii de copii să continue să învețe!

Fii alături de #EroiNestiuti și dăruiește educație pentru ca noi să continuăm împreună să învățăm mii de copii! 

Donează