Sorina: Ne descurcăm singuri, suntem obișnuiți…

Drumul Patriciei prin educație – de la beneficiar, la mentor, apoi reprezentant al orașului ei în Consiliul Consultativ al Copiilor
august 6, 2020
Anamaria: Veşnicia s-a născut la sat, la fel și sărăcia
august 6, 2020

Povestea Sorinei este povestea a mii de copii din țara noastră. Ea e elevă în clasa a XI-a și înainte de pandemie făcea naveta zilnic din satul ei, Fildu de Mijloc (Sălaj), până la Huedin și înapoi, cu autobuzul școlar. Fără încălzire iarna, cu program fix și fără alte posibilități de a parcurge traseul, autobuzul ei pleca în fiecare dimineață la ora 06.30 și se întorcea la 15.00. „Dacă l-ai pierdut, stai la ocazie. Nu sunt condiții, dar apreciem că are cine să ne ducă și să ne aducă de la școală.”, spune Sorina, care de altfel a terminat clasa a X-a cu media generală peste 9.

De câțiva ani încoace, părinții sunt mai mult plecați prin străinătate. Lucrează sezonier, când prind câte un contract, câteodată doar unul dintre părinți, alteori amândoi odată. În tot acest timp, Sorina și fratele ei, care tocmai a absolvit gimnaziul, rămân stăpânii casei. Câteodată îi mai ajută o bunică, dar Sorina accentuează cu o oarecare mândrie: „Uneori pleacă pentru două luni, alteori mai mult, depinde ce ofertă au. Ne descurcăm și singuri, noi avem grijă și de animale și de tot. Suntem obișnuiți!”.

De când cu pandemia „mama și tata au venit acasă și își caută ceva de lucru pe aici, pe aproape”, spune Sorina. Acum nu mai au niciun venit, iar locurile de muncă în zonă sunt aproape inexistente. Din economii se pot întreține o perioadă, dar vine toamna, începe din nou școala și cheltuielile vor fi imposibil de acoperit.

Așa ajungem la principala problemă de care s-au izbit în timpul pandemiei: educația online. Nu au un laptop, așa că telefonul a fost singura lor legătură cu școala și cu profesorii. Cu date mobile, cu semnal cu întreruperi și cu un frate care se pregătea pentru Evaluarea Națională, Sorina a făcut față cu seninătate: Mă descurc și cu telefonul, m-am învățat. Mai greu a fost cu temele și cu proiectele. De exemplu, la Geografie am avut de făcut o prezentare în Power Point. Am făcut-o așa, de pe telefon, pentru că nu ne-a întrebat nimeni dacă avem pe ce lucra sau nu. Ziua îmi făceam eu lecțiile și seara îl ajutam și pe fratele meu să se pregătească pentru examen”.

Sorina este doar de câteva luni în proiectul nostru de burse „Vreau în clasa a 9-a”, dar deja s-a remarcat prin faptul că e foarte deschisă, optimistă și curioasă. Însuși faptul că nu se plânge niciodată de lipsuri, ci încearcă să le facă față, ne spune despre ea că este o luptătoare și că merită să investim în viitorul ei. „Visez cu ochii deschiși spre noi orizonturi și i-aș îndemna pe toți adolescenții să încerce, să fie interesați de oportunitățile care le apar în cale si să nu renunțe la visurile lor”, ne-a spus Sorina după ce a participat la primele activități dedicate bursierilor noștri.

La fel ca toți copiii din țara asta, Sorina trebuie să aibă acces la orele online fără să își facă griji că nu are semnal bun, baterie la telefon sau că nu poate face o prezentare la fel de elaborată ca a colegilor săi. 

Sorina este doar unul dintre cei 6600 de copiii din comunitățile vulnerabile în care activăm care nu au acces la educație cu ajutorul tehnologiei.  

Majoritatea copiilor din aceste comunități vulnerabile nu au acces la educație de calitate, indiferent de forma ei: online, offline sau un mix între acestea.

Fii alături de #EroiNestiuti și donează 4 euro/lună pentru educație, prin SMS la 8864 cu textul SPERANTA, pentru ca mii de copii să continue să învețe!

Donează