Copiilor nu trebuie să li se spună de către adulți de ce au nevoie sau cu ce se confruntă ei în școală. Ei știu foarte bine care sunt dificultățile în școlile lor. Iar dacă le este oferit un spațiu precum Consiliul Consultativ al Copiilor (CCC), îndrumat de un specialist care să le lase libertatea să se exprime, copiii vin chiar și cu soluții.
În comuna Bălteni, județul Vaslui s-a construit o școală nouă și modernă. Holuri largi, mobilă nouă și o curte întinsă. Este o schimbare enormă în bine care încurajează copiii să se țină de carte.
„Faptul că s-a construit o școală modernă îți dă mai multă încredere să-nveți și să vezi că se poate.” ne zice Alexandra. O fată de 15 ani din Bălteni știe că condițiile de la școală contează foarte mult. Să fie cald, să aibă spațiu și băi înăuntru. Tocmai a dat capacitatea cu brio și acum se bucură de vacanța de vară până ce va începe liceul în Vaslui.
Pentru că la sate nu există licee, Alexandra va trebui să facă naveta în fiecare zi timp de patru ani ca să poată să meargă la ore. Dar ea nu vede drumul ca pe o piedică.
„Nu am nici o temere că o să fac liceul la Vaslui. O să fac foarte puțin cu microbuzul, cred că 10-15 minute. O să mă obișnuiesc orice ar fi. Cu ceilalți o să mă împrietenesc pentru că sunt sociabilă.”
Alexandra este membru activ în Consiliul Consultativ al Copiilor World Vision de doi ani. S-a implicat în multe activități ca să-i ajute pe colegii ei din școală să înțeleagă mai bine ce înseamnă voluntariatul, bullyingul, violența, igiena.
„În CCC discutăm despre problemele pe care le vedem fiecare în școală și trebuie să le rezolvăm. În majoritatea școlilor unde este CCC, cea mai mare problemă este violența și bullyingul. Și noi chiar am încercat să scoatem asta din comportamentul copiilor prin diverse discuții. De cele mai multe ori facem prezentări și discuții cu fiecare clasă. Activitățile erau propuse de noi. Fiecare avea dreptul să spună ce activități ar dori să pună în practică. Și apoi le alegeam pe cele mai bune.”
Membri din CCC sunt aleși democratic de fiecare clasă, dacă există candidați, bineînțeles. Fiecare candidat trebuie să-și prezinte argumentele de ce el merită să fie membru și ce planuri are. Când a auzit că trebuie să scrie o compunere, Alexandra credea că nu o să reușească să scrie nimic. După ce a prezentat-o în fața colegilor, a fost votată.
De atunci, Alexandra a făcut zeci de prezentări la toate clasele din școală despre teme actuale cu care se confruntă colegii ei. A învățat să vorbească în public și să nu mai fie așa de timidă.
„World Vision m-a ajutat în chestia asta. Înainte eram prea timidă, nu puteam să privesc o persoană în ochi sau nu puteam să discut cu grupul. Chiar și cu trei persoane în fața mea tot nu puteam să vorbesc. Stăteam și ascultam discuția lor.”
De la fata timidă, Alexandra a ajuns să promoveze printre colegi beneficiile voluntariatului și să le spună că e bine să îi ajuți pe ceilalți. Iar când auzi asta de la un copil din mediul rural, simți că parcă nu ești într-un sat românesc.
„Îmi place să fac voluntariat. Am învățat că trebuie să-i ajut pe ceilalți, să nu trec pe lângă cineva și să nu mă uit la acea persoană sau să zic că nu-mi pasă fără să știu. La început nu știam că trebuie să îmi dedic așa de mult timp. Dar când am fost la prima întâlnire am văzut că trebuie să ne dăm interesul mai mult. Am încercat să mă implic și chiar am încercat să ducem toate activitățile la bun sfârșit. Am vrut să-i învățăm și pe ceilalți ceva, să îi ajutăm cumva.”
Alexandra a trecut și ea prin greutățile cu care se confruntă majoritatea copiilor din România. A avut părinții plecați în străinătate o perioadă, apoi a plecat și ea cu ei câțiva ani. Era doar în clasa a treia când a fost nevoită să se adapteze la sistemul italian de învățământ. A învățat repede italiana, dar spune că acolo nu se prea pune accent pe învățat. Când s-a întors înapoi în țară, s-a readaptat repede, chiar dacă copiii mai râdeau de ea că are accent. În clasa a VI-a ea era deja membră în CCC.
„Mă motivează să continui pentru că atunci când faci o activitate și vezi că poate măcar un copil spune că da, mi-a plăcut foarte mult, am învățat ceva. Mă simt foarte mândră când aud părerile astea. Că am ajutat măcar pe cineva.”
Alexandra este doar una dintre zecile de povești de succes din comunitățile rurale în care activăm. Majoritatea copiilor din aceste comunități vulnerabile nu au acces la educație digitală.
Fii alături de #EroiNestiuti și dăruiește educație pentru ca noi să continuăm împreună să învățăm mii de copii!
