Un interviu cu Robert, sportiv de performanță, membru activ și lider al Consiliului Consultativ al Copiilor din cadrul World Vision România. Despre participare, empatie, educație și ce înseamnă să fii tânăr într-o lume în schimbare.
Robert este un tânăr de 19 ani din Craiova, viitor student al Universității Babeș-Bolyai. Experiența lui din cadrul Consiliului Consultativ al Copiilor din World Vision România (CCC) este una de durată, participând la dezbateri și mese rotunde cu autoritățile naționale și internaționale, unde a adus în discuție bunăstarea și drepturile copiilor și tinerilor. A practicat scrima de performanță, care încă rămâne una dintre pasiunile lui cele mai mari. Pe lângă toate acestea, fiind un orator bun, este și un jucător excelent de mafia.
Dintre toate experiențele pe care le-ai avut, care ai spune că este cel mai valoros lucru pe care l-ai învățat din CCC?
Cele mai valoroase lucruri pe care le-am învățat din toate experiențele mele din CCC, deși clișeic, sunt empatia și răbdarea. Au fost de ajutor interacțiunile cu fiecare membru și toate activitățile la care am luat parte: activități precum atelierele de dezvoltare personală în grup alături de Silvia Ciubotaru, psiholog, workshopurile despre imaginea de sine și cele de public speaking alături de Bianca Oprea sau întâlnirile din cadrul proiectului Young Demo unde am învățat despre drepturile noastre ca cetățeni în UE.
La dezvoltarea acestor valori au contribuit interacțiunile pe care le-am avut, noi între noi, pentru că de multe ori dezbatem și există, așa cum este și firesc, și păreri diferite. În momentele de acest tip trebuie să tii cont ca omul din fața ta are o altă trăire față de tine care trebuie respectată. Am înțeles că venim din contexte diferite, cu valori diferite, dar suntem aici împreună să lucrăm și să reprezentăm vocea copiilor care sunt mulți în România, și care sunt diferiți, la fel ca noi.
Consiliul Consultativ al Copiilor–cea mai frumoasă experiență de învățare
Cea mai frumoasă amintire pe care ai avut-o în CCC?
O amintire foarte frumoasă este călătoria noastră la Bruxelles. A fost pur și simplu extraordinar faptul că am putut să mergem prin proiectul Young Demo la Parlamentul European acolo unde am avut discuții cu mai mulți europarlamentari despre lucruri care ne preocupă, importante pentru prezentul și viitorul generației noastre: impactul inteligenței artificiale, drepturile copilului, importanța exercitării dreptului la vot, climă și mediu, dinamica pieței muncii, antreprenoriat și internship. Mi-a plăcut pentru că am fost acolo să învățăm împreună. Să lucrăm împreună, într-un forum al democrației.
Dar o amintire a unui eveniment unde ai simțit ca am avut impact?
Toate întâlnirile pe care le-am avut cu decidenții au avut impact asupra mea. Fiecare întâlnire m-a ajutat să îmi dezvolt abilitățile de vorbit în public și stima mea de sine atunci când vorbesc în fața mai multor oameni.
De fiecare dată când identificăm o problemă – de la lipsa dialogului cu guvernanții până la dificultăți infrastructurale în educație – mă aflam în situația de a-mi dezvolta gândirea critică pentru a găsi soluții. Împreună cu colegii mei din Consiliu, am învățat să lucrăm la aceste soluții și să colaborăm cu cei care iau decizii în numele nostru.
Ce i-ai spune tu acum, Robert, la 19 ani, lui Robert care abia intrase în Consiliu? Ce crezi că i-ar fi transmis Robert la 16 ani, lui Robert care e acum în fața mea și e aproape student?
OK, WOW! De la Robert din prezent, către Robert din trecut: Ascultă mult, fii atent, pune întrebări mai multe! Aș putea spune fii mai implicat, dar nu știu dacă aș putea să fiu mai implicat decât am fost. Deci asta cred că i-aș spune.
Și de la Robert din trecut, către Robert din prezent, aș pune mai degrabă întrebări precum: “Am reușit să intru la facultate?”, “Am descoperit ce vreau să fac în viață?”, Wow! Am fost în atâtea locuri și am întâlnit atatia oameni minunați!
Uitându-mă în urmă, am reușit să mă dezvolt personal atât de mult în CCC.
Poți sa împărtășești cu noi secretele tale, nu numai când joci mafia, dar în general, când ai de ținut discursuri?
În primul rând, să captezi atenția persoanei, fie că este printr-o voce ușor ridicată, fie că este prin una calmă, fie prin pauze, povești sau experiențe, întrebări. Tu trebuie să asiguri interlocutorul că ești acolo cu el, să ridici vocea, să o cobori, să te conformezi contextului printr-un limbaj elocvent sau un limbaj colocvial. Este esențial respectul față de persoana căreia te adresezi pentru ca subiectul pe care îl aduci în discuție chiar să ajungă la aceasta.
La jocul de mafia știu că pare ciudat, dar cred că trebuie adusă o perspectiva obiectivă. Și aici vin sa punctez obiectivitatea în discurs, să nu există fărâmă de subiectivitate, să prezinți ceea ce este, cum este, fapte si date concrete ( la mafia trebuie să asiguri faptul că ești obiectiv chiar dacă nu ești). Trebuie să asiguri omul că ești obiectiv și că tu vezi lucrurile din afara cutiei.
Drepturile copilului, cu adevărat implementate
Ce ți se pare că nu este înțeles la nivel societal despre drepturile copilului?
Clar nu se înțelege complet cum drepturile acestea sunt garantate prin lege, drepturi pe lângă care avem și obligații. Multă lume se ia de faptul că “avem doar drepturi”. Nu, avem și obligații, tocmai pentru că avem aceste drepturi. De exemplu, educația fiind asigurată de stat, elevii au obligația de a merge la scoala și a studia. Cum avem aceste obligații, avem și aceste drepturi. Nu e ca și cum avem doar drepturi sau avem doar obligații. Există ambele, și ambele trebuie să fie respectate.
Ce înseamnă dreptul la participare?
Înseamnă să poți să participi la deciziile care te privesc pe tine în mod direct, care privesc copiii, bunăstarea lor, modul cum învață, modul în care sunt tratați în sistemul de sănătate. Înseamnă să fii consultat atunci când se scriu legi sau programe cu privire la prezentul și viitorul copiilor și tinerilor.
Evident, există și participarea ca apartenență la un grup, când ai un grup de prieteni, un colectiv la școală, de exemplu. Din acest punct de vedere, participarea înseamnă să faci parte dintr-o comunitate reală care să te ajute și tu să o ajuți pe ea.
Cum ar arăta atunci un proces de implicare decizional în care să fie implicati și copiii, care să fie echitabil când vine vorba de măsuri care îi privesc în mod direct?
Printr-o reprezentativitate procentuală a copiilor din țară, mai ales a celor din mediile defavorizate, din mediile rurale, printr-un consiliu ca al nostru, care să fie parte din procesul decizional în tot ceea ce privește: de la educație, sănătate, până la oportunități de formare și dezvoltare a tinerilor pentru intrarea în câmpul muncii.
În ce direcție cu noile măsuri și reforme?
Dacă de mâine ai putea implementa o măsură care să crească calitatea educației din România, care ar fi aceea?
Aș integra niște training-uri speciale pentru profesori, pentru a ne înțelege nouă, elevilor, mai bine nevoile. As pune accent pe partea de pedagogie, modul cum se predă, fiind nevoie de o abordare mult mai deschisă din partea cadrelor didactice.
Multă lume nu realizează că este un parteneriat între elev și profesor, o relație care are un impact major asupra elevului.
Eu am studiat din clasa a V-a până în clasa a XII-a în aceeași școală, deci am avut aceiași profesori. Relația mea cu acești profesori mi-a schimbat foarte mult viața și le sunt recunoscător.
Materia predată trebuie adaptată contextului actual pentru a fi relevantă pentru elevi. Trec ceea ce spun prin filtrul profesoarei mele de istorie care nu ne punea să învățăm istoria, ci ne punea să o înțelegem.
Care este cea mai frumoasă experiență pe care ți-a adus-o scrima și ce ai învățat din ea?
Cea mai frumoasă experiență pe care mi-a adus-o scrima a fost cea de a fi un luptător. Am practicat scrimă timp de opt ani de zile și pot spune că această experiență care m-a dus prin multe locuri și multe situații, m-a învățat să am pasiune pentru lucrurile pe care le fac și să lupt pentru ceea ce îmi doresc în viață.
Din experiența ta de sportiv care a participat la diverse competiții, ce măsură s-ar putea lua ca să se îmbunătățească accesul la activități sportive al copiilor și tinerilor și condițiile în care aceștia le desfășoară?
Evident, trebuie să creștem și numărul de săli sportive care există, care să nu fie doar în municipii, să existe și în mediul rural, în comune, dar și să oferim un sprijin financiar copiilor care într-adevăr practica sporturi.
Problema pe care am identificat-o în ultimul timp este că noi avem săli de sport, doar că nu mai avem copii. La scrimă cel puțin, în fiecare an suntem din ce în ce mai puțini. Nu este vorba doar de deschiderea pe care o au copiii către sport, cât și de posibilitatea familiilor de a asigura participarea la acel sport copiiilor lor. Sporturile în ziua de astăzi sunt foarte scumpe, în special scrima: trebuie să-ți cumperi un echipament complet făcut dintr-un material special antiglonț. Trebuie să-ți cumpere cămașă, gardă, montură, fire care sunt foarte scumpe.
Copiii sunt expuși la violență constant, acasă, la școală, online, fie din poziția de martor sau de victimă. Într-o țară în care abuzul încă este considerat o metodă de corecție eficientă, prin ce măsuri am putea elimina treptat acest cult al violenței glorificate de la noi din țară?
Mulți părinți încă văd bătaia, pedeapsa sau violența verbală ca metode de disciplinare, influențați de mentalitățile moștenite din generațiile trecute. Pentru a schimba această percepție, este esențial să implicăm toate resursele culturale – teatrele, cinematografele, chiar și lăcașele de cult – în transmiterea unui mesaj clar: violența nu educă, ci lasă urme adânci la nivel psihologic.
Chiar dacă, pe moment, agresiunea pare să „rezolve” problema, în realitate nu face decât să o amplifice pe termen lung. Copilul poate deveni un adolescent sau adult cu comportamente agresive, cu dificultăți în relațiile sociale, fie la școală, fie în comunitate.
Pentru a combate acest „cult al violenței” atât de adânc înrădăcinat, trebuie să folosim chiar acele instrumente culturale care, uneori, l-au alimentat, pentru a transmite valori precum respectul, empatia și nonviolența. Doar prin educație și schimbare de mentalitate putem construi o societate în care copiii cresc în siguranță și cu demnitate.
Tinerii de azi
Ce ți se pare că nu este înțeles despre tineri?
Adulții din ziua de astăzi nu prea înțeleg faptul că noi trăim într-o nouă era cu nevoi noi.
Ni se spune că ne plângem foarte mult. Sunt parte din generația care a prins o pandemie, care a prins reforme în educație care nu au mai fost duse până la capăt nici azi. România în sine a avut o schimbare a regimului, de la un regim totalitar la un regim democratic, care a dus la și mai multe schimbări din punct de vedere economic, social, politic.
Eu cred ca spunem lucrurilor pe nume, că noi spunem realitatea așa cum o vedem, fără sa o exagerăm.
Un interviu realizat de Mara Surugiu, membră și Team Leader Social Media în cadrul Consiliului Consultativ al Copiilor din World Vision România
