În județul Vâlcea, într-o casă mică, ascunsă în pădure și departe de oraș, am întâlnit-o pe Andreea, o fetiță cu ochi mari și blânzi, care străbate în fiecare zi pădurea pentru a ajunge la școală. Locuiește împreună cu părinții săi, sora mai mică și fratele mai mare, care are 12 ani și suferă de autism. Părinții nu pot lucra, căci îngrijirea a trei copii, dintre care unul cu handicap grav, le ocupă tot timpul. Singurele surse de venit pe care se bazează sunt alocațiile copiilor, indemnizația de handicap și cea de însoțitor pentru persoanele cu handicap grav, pe care o primește mama Andreei.
Casa le aparține, dar are doar două camere și este lipsită de apă curentă și apă potabilă. Nu au nici măcar puț, așadar sunt nevoiți să care apă cu butoaiele și roaba, dintr-un vârf de deal. Cei trei copii dorm împreună în aceeași cameră, tatăl în cealaltă, iar mama pe un fotoliu, într-o bucătărie improvizată. Își doresc tare mult să construiască o baie și se gândesc să facă un credit pentru a reuși.
Rutina zilnică
Andreea are 7 ani și este clasa I. Îi place să deseneze și să picteze tablouri, în special cu animale, precum și să se uite la desene animate sau să se joace cu sora ei mai mică cu cele două păpuși pe care le au. O bucură mersul la școală, îi place mult matematica, să facă calcule și scrie foarte frumos, doar că mai încet decât ceilalți colegi. Îi place să citească, deși îi este un pic mai dificil, pentru că nu a deprins cititul din clasa pregătitoare. Merge la școală singură. În fiecare zi este nevoită să străbată pădurea de acasă până la drumul principal și înapoi. Povestește senină că s-a obișnuit deja și nu i se pare greu.
Mama ei, Cristina, se trezește în fiecare dimineață la 5 pentru a începe rutina băiatului, care merge la o școală specială. Apoi, de la ora 7 le pregătește pe cele două fete pentru școală și grădiniță. Tot mama este persoana care o verifică pe Andreea și o sprijină la teme. O întreabă în fiecare zi cum i-a fost la școală și ce a învățat nou. Cristina s-a obișnuit cu temele copiilor încă din pandemie, face și lecții cu baiatul, pe care îl sprijină în continuare să învețe alfabetul sau să numere, să aibă măcar deprinderile de bază.
Familia are o gospodărie destul de mare, cu o mulțime de animale, dintre care caprele și iezii sunt preferatele Andreei. Tatăl este cel care se ocupă de animale, dar și fetele își ajută părinții cu tot ce pot la treburile gospodărești. Tot tatăl este cel care îl duce la școală pe băiat.
În ciuda dificultăților de natură financiară și nu numai, Cristina reușește să-și păstreze optimismul. Povestește că-și dorește, înainte de toate, sănătate pentru familia ei. Andreea îi seamănă mamei sale, având o fire veselă, prietenoasă și sociabilă.
Sprijinul din partea doamnei învățătoare
Cu ajutorul programului after school, doamna învățătoare a reușit să îi cunoască mult mai bine pe copii. Profesorii obișnuiesc să-și concentreze atenția pe felul în care copiii performează la școală. Totuși, la fel de importantă este și observarea familiei din care acesta provine și a gradului de implicare a părinților în creșterea lui. Există cazuri în care nu au timp sau consideră că nu este de datoria lor să-i ajute la teme. Astfel, cei mici vin de multe ori nepregătiți la școală.
„Pe mine m-a ajutat foarte mult programul de after school pentru a ști din ce familie vine fiecare copil, pentru a-l înțelege și pentru a observa pe ce aspecte este nevoie să insist. Cel mai mult a contat să se obișnuiască să facă temele. Să înțeleagă că au de lucru și acasă, că îi ajută și este necesar. Foarte puțini primesc totuși ajutor la teme acasă, părinții nu au timp, au foarte multe de făcut în gospodărie, au alți copii cu probleme medicale sau pur și simplu nu au cunoștintele necesare pentru a-i sprijini.”, ne-a povestit învățătoarea Andreei.
Am copii care își ajută părinții în gospodărie, merg cu caprele la păscut sau sparg lemne. Ceea ce le ia din timpul de învățare. Am progresat mult prin programul after school. Aici au lectură, citesc din carte câte un paragraf sau urmăresc un film și ulterior povestesc ce au înțeles pentru a-i ajuta să-și dezvolte imaginația și vocabularul.”, a continuat ea.
Cum poți ajuta
Pentru Andreea, dar și alți copii din comunitățile defavorizate, programul Pâine și Mâine înseamnă nu doar timp de învățare și hrană de calitate. A însemnat și șansa unui viitor mai bun, a unui mâine mai blând. Destul timp n-au avut destul!
Ne poți ajuta să ducem mai departe această misiune prin susţinerea programului Pâine şi Mâine – printr-un SMS la 8844 cu textul PAINE (2 euro/ lună) sau donând orice sumă pe site: https://worldvision.ro/implica-te/persoane-fizice/paine-si-maine/
