“Ia zi-ne, Otto, tu unde stai?”, îl întreabă Nea Florin, șoferul microbuzului școlar, pe un băiețel blonduț cu ochii verzi. “Eu stau acolo, unde sunt lemnele alea”, răspunde copilașul. Otto sau Andrei are doar șapte ani, dar știe că “acolo” nu este casa lui. “Acolo” este doar o casă cu două camere, care aparține primăriei. “Acolo” stă alături de mama și de cei șase frați până când vor putea să-și cumpere una doar a lor.
Obișnuiau să aibă propria căsuță în sat, dar lipsa de bani pentru reparații și ploile nemiloase au făcut-o de nelocuit. De asta tatăl lui Otto a plecat în Norvegia la muncă: să strângă bani pentru “un nou acasă”. Înainte, lucra la o fabrică de porumb aproape de satul lor, dar banii nu le ajungeau nici de pe o zi pe alta, darămite să pună ceva deoparte.
Lui Otto îi lipsește tatăl său în fiecare zi. “Când tati era acasă, mergeam împreună la pescuit la baltă. Făcea și temele cu mine, chiar dacă eu nu voiam mereu”, explică băiatul.
Acum, dintre părinți, este doar cu mama acasă. Dar ea nu-l poate ajuta la teme. “Am doar patru clase. Știu să scriu, dar puțin”, spune Elena, mama copiilor. Dintre frații mari care ar putea să-i dea o mână de ajutor lui Otto ar fi doar Larisa, care este în clasa a X-a la oraș. Băiețelul nu știe să spună câți ani are sora lui, știe doar că este “sora cea mai mare”.
“O mai rog pe Larisa să-i ajute cu temele pe ăștia mici, dar are și ea lecțiile ei. O înțeleg că nu poate”, mai explică părintele cu capul în pământ. Gestul de resemnare în fața neputinței durează doar câteva secunde.
În cămăruța încălzită, își face apariția Mița, un pui de pisică alb cu gri. Otto și restul frațiorilor se așază în jurul ei și se întrec care o ia mai repede la pieptul său. Elena zâmbește și se duce către soba de teracotă de care își lipește palmele. Se uită la copii cum se joacă și cum chicotesc. Oricât ar fi de greu, copiii sunt totuși bine. În alte zile, momentele de bucurie le creează chiar ea, atunci când le face gogoși cu zahăr. La aceeași sobă.
Lui Otto îi place mult la școală: când colorează, când pictează sau când colorează cu creioane. Îi place să învețe și poezii sau să citească compuneri, chiar dacă nu-i ies mereu toate sunetele. Otto este băiatul care nu se lasă descurajat. El citește până când reușește să împletească corect toate consoanele și vocalele.
Ne dorim să-l integrăm pe Otto și pe alți 100 de copii în programul Pâine și Mâine astfel încât să petreacă încă două ore, zilnic, la școală alături de doamna învățătoare, după ce iau masa caldă. În prezent, prin acest program, oferim pentru peste 1.400 de copii de la sate, clasele 0-IV, un program zilnic de afterschool cu masă caldă și două ore de ajutor la teme și alte lecții remediale.
