În luna iunie, spunem cu toții ,,Copiii VOR puterea”. Vor avea șansa să fie #CEOpentruoZi, #SenatorpentruoZi, #ManagerpentruoZi, #DirectorpentruoZi, tocmai pentru că merită să li se dea puterea. Asta facem prin programul Vreau în clasa a 9-a: formăm tinerii pentru a-și atinge potențialul. Noi îți putem povesti multe, însă știm că o olimpică pe țară la istorie, precum Cristiana, se descurcă mult mai bine decât noi.
Într-un sat, la 80 de kilometri de orașul Craiova, o fată cu părul bogat și creț o mângăie pe Floricica. Ea nu este o floare, ci vițica Cristianei (18 ani), una dintre adolescentele din mediul rural pe care o sprijinim în programul Vreau în clasa a 9-a. De aproape patru ani.
Într-o societate care nu creează aceleași oportunități de dezvoltare pentru toți cetățenii săi, părinții Cristianei muncesc din greu ca să-și întrețină cele două fiice. Cristiana are o soră, mai mică cu doi ani.
De ce fetele nu prea ajung acasă? Amândouă învață la unul dintre cele mai bune colegii din Craiova (unde media de admitere este peste 9 la majoritatea specializărilor). Iar ca să le fie mai ușor să ajungă la ore, cele două surori s-au mutat la un cămin. Cristiana plătește căminul din bursa lunară pe care o primește prin programul Vreau în clasa a 9-a.
Cum a ajuns olimpică pe țară la istorie
De când a ajuns la liceu, a început să-i placă istoria datorită dirigintei. „Are un fel de-a fi că te face să-ți placă de ea. Nu credeam că pot fi bună la istorie, dar ea m-a făcut să cred în mine.“
Așa se face că până a ajuns în clasa a XII-a, Cristiana a participat la două olimpiade de istorie la faza județeană, iar anul acesta va reprezenta județul Dolj la olimpiada națională alături de alți trei elevi. „Nu m-am dus la olimpiadă cu nicio speranță, ca să nu fiu dezamăgită. Dar mă bucur mult că am reușit să mă calific la etapa națională“, spune fata zâmbind timid.
„Olimipiada națională se ține în Târgu-Mureș, unde vom sta o săptămână. O să ne plimbăm prin oraș, o să vizităm muzee, o să fie frumos. Mi-a fost dor de excursii. Pandemia ne-a luat experiența asta.“
Prin programul Vreau în clasa a 9-a, Cristiana beneficiază de meditații la istorie și la română. „La istorie fac pregătire cu un domn polițist, care știe istorie foarte bine pentru că a avut și el examen la această disciplină pentru admiterea la Academie. Cu el aprofundez ce am învățat la clasă. De exemplu, la comunism nu am vorbit doar despre ce se află în manuale, ci și despre cum era perceput Ceaușescu ca personalitate sau cum trăiau oamenii pe atunci“, povestește Cristiana.
„La Limba Română fac cu o profesoară și încă două fete. Doamna e drăguță cu noi. Are răbdare și ne explică“, mai spune eleva. „Noi suntem în clasă 34 de elevi, iar profesorii nu se pot ocupa atent de fiecare elev. De asta contează mult să poți face pregătire în plus“, adaugă fata.
Scrisoarea pe care încă nu o deschide
Pe lângă meditații, Cristiana a participat la trei tabere de vară împreună cu alți zeci de adolescenți din Vreau în clasa a 9-a. „Vara trecută am făcut ateliere cu actori de la București. De exemplu, a trebuit să facem o scrisoare către noi peste 5 ani. Scrisoarea o țin și acum într-o carte. Nu vreau să o deschid încă. Mai aștept să treacă timpul.“ Tânăra nu vrea să dea detalii despre ce a scris. Ne-a mărturisit doar o dorință: să ajungă la Facultatea de Litere.
Din rândul activităților lunare de educație non-formală din program, cel mai mult i-a plăcut un atelier recent realizat cu un psiholog. Acesta i-a rugat să dezvolte desene pornind de la câteva elemente geometrice: un punct, o linie curbă și un triungi. „Eu am desenat mai multe lucruri printre care o casă cu copii și o floare“, iar psihologul a interpretat că am nevoie să-mi petrec mai mult timp cu familia, dar și că sunt o fire mai degrabă optimistă“, mai povestește Cristiana.
„Uneori mi se face dor de ai mei“
„Uneori mi se face dor de ai mei. Eu și sora mea mergem acasă, de obicei, când avem o zi liberă în plus de la școală. Altfel, am ajunge vineri seara acasă, iar duminică la prânz deja ar trebui să plecăm pentru că după nu mai circulă microbuze. Și biletele sunt destul de scumpe: 100 de lei plătim dus-întors pentru mine și sora mea, iar școala ne decontează greu acești bani. Nu vreau să mă plâng, sunt copii și tineri în situații mult mai dificile“, încheie Cristiana.
Noi suntem tare mândri de Cristiana. De cât de frumos a crescut în ultimii ani și de toate realizările sale. Credem în visul Cristianei, așa cum credem în visurile tuturor copiilor de la sate. Ne-am bucura să crezi și tu în ei.
Pentru copii extraordinari ca ea am lansat campania ,,Copiii VOR puterea”. Pentru că știm că-și pot depăși condiția. Pentru că au nevoie de o voce. De un viitor la fel de strălucit pe cât de mult muncesc. Dacă și tu crezi în puterea educației, dă-le copiiilor puterea de continua studiile. Donează aici: https://bit.ly/3z7dIJC
