Dragă Moș Crăciun,
Mulțumesc pentru că ești prietenul meu și al tuturor copiilor. Mulțumesc pentru că anul trecut mi-ai adus perechea de role mult visată. Nu îți imaginezi cât m-ai făcut de fericită. Toată primăvara și toată vara am bătut în lung și-n lat ulițele din satul meu. Am urcat, am coborât în viteză. Dar viteză nu prea mare, că să nu o supăr pe bunica.
Mersul cu rolele, școala și joaca pe ulițe cu prietenii mei mă fac să mai uit de dor. Sora mea mai mare Larisa, de 13 ani, și Lucas, care are 3 ani, sunt departe, în altă țară, acolo unde părinții noștri au plecat să muncească.
Este al doilea Crăciun fără ei. Îmi e dor să o aud pe mama și să simt cum îmi piaptănă părul. Cum mă alintă. Îmi e dor să mă joc cu sora mea mai mare, Larisa, așa cum numai noi știm să ne jucăm. Și aș vrea să îl văd pe Lucas ce năzbâtii face, căci toți eram jucăuși la vârsta lui. Așa că, de Crăciunul acesta, aș vrea din toata inima ca ei să vină acasă și să râmână aici. Să fim împreună cu toții, să nu ne mai fie atât de dor.
Să știi, Moșule, că eu învăț bine la școală. Cel mai mult îmi place matematica. Doamna învățătoare îmi spune că mă descurc de minune. Uneori, după ce temele sunt gata, alături de frații mei Denis, 7 ani, și Yanis, 8 ani, o ajutăm pe bunica la treabă: dăm mâncare la rațe, așezăm împreună rufele la uscat, avem grijă de Căpșunica, iapa noastră, să fie mereu curată și îngrijită. Iar apoi, când treaba e gata, zburdăm pe ulițe și ne jucăm cu prietenii noștri. Cel mai mult îmi place de-a v-ați ascunselea, am câteva locuri secrete de ascuns, unde nu mă găsește nimeni. Dar dacă ajungi și anul ăsta la noi, promit să nu mă ascund.
Cu speranță,
Maria, 10 ani, clasa a IV-a, jud. Dolj
