Anamaria-Mădălina Hrimiuc, proaspăt absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, crede că educația deschide nu doar mintea, dar și sufletul copiilor către a-și urma visurile și îndeplini dorințele, de a face bine societății în care trăiesc. Anamaria este voluntară în programul „Vreau în clasa a 9-a” și vom afla chiar de la ea cine e și de ce face voluntariat.
Ce materii preferate aveai la liceu?
Psihologia, limba și literatura română, limba engleză.
Ce specializare ai avut în liceu?
Filologie, bilingv engleză.
Ce visai să te faci când vei fi mare?
În copilărie îmi doream să devin medic. Încă de atunci am simțit înclinația către a ajuta oamenii. Pentru început, atenția mea era îndreptată către rănile fizice. Ulterior în viață, mi-am dat seama că pot fi cu adevărat de ajutor comunității oferind suport persoanelor cu răni emoționale, însoțindu-le într-o călătorie către resorturile lor interioare.
Care e super-puterea ta?
Vioiciunea mea (despre care cei dragi spun că este contagioasă).
De cât timp ești alături de elevii din VC9?
M-am alăturat inițiativei de a aduce educația de calitate în mediul rural încă din timpul facultății, activitatea mea în cadrul ONG-ului începând în cadrul stagiului de practică. Ulterior, crezând cu tărie în misiunea VC9, am continuat periplul prin universul cunoașterii alături de eleva cu care am lucrat încă de la început.
Ce impact crezi că are proiectul VC9 în viața copiilor? Dar în viața ta?
Pe de o parte, cred că proiectul VC9 îmbogățește universul cultural al copiilor (deopotrivă și al meditatorilor care caută noi și noi informații pentru a face orele de meditații cât mai interesante și atractive 😊). Pe de altă parte, prin intermediul relației calde, empatice, unu la unu, progresul elevilor este atent urmărit și, în același timp, elevii primesc atenție și susținere, fiind încurajați, iar fiecare nedumerire este adresată și clarificată.
Pentru mine, a face parte dintr-o organizație care are ca misiune promovarea educației este o mare onoare. Cred cu tărie că pasiunea pentru un anumit domeniu și interesul real pentru binele celor din jur pot fi molipsitoare – și dacă reușești să pui în „tolba” fiecărui copil încredere în sine și în potențialul lui, poți să contribui real la o lume mai bună.
Ce faci în timpul liber?
Cele două mari pasiuni ale mele sunt cititul și călătoritul. Citesc atât literatură de specialitate, cât și beletristică, pentru că simt cum parcurgerea acelor lumi îmi oferă noi perspective. Călătoresc pentru că îmi place să cunosc noi culturi, să întâlnesc oameni, simțind astfel că fiecare experiență are puterea de a deveni o oportunitate pentru mine de a învăța ceva nou.
Privind înapoi spre bacalaureat, ce gânduri, sentimente îți vin?
Încrederea în mine însămi, capacitatea de a mă mobiliza, bucuria extatică de a dobândi cultură generală și o curiozitate de nestăvilit sunt amintirile dominante despre perioada premergătoare examenului de bacalaureat.
Cartea preferată?
Pentru mine, fiecare perioadă a vieții a avut o carte „preferată” – totuși, dacă ar fi să aleg, aș spune „Atlasul fericirii”. Ideea care m-a atins profund a fost că toate țările, chiar și cele greu încercate, au un mod unic de a se raporta la fericire.
Ce muzică asculți?
Muzica clasică este preferata mea. Încă din timpul liceului, obișnuiam să merg săptămânal la filarmonică și simțeam cum sufletul îmi vibra la fiecare „anotimp” al lui Vivaldi. De asemenea, pasiunea pentru muzica și dansul popular ocupă un loc considerabil în inima mea. Port cu mândrie ia iar ori de câte ori am ocazia să dansez simt o puternică apartenență la neamul românesc, o conexiune intimă cu strămoșii și cu tradițiile perpetuate de-a lungul timpului.
Dacă ai putea merge oriunde acum, care ar fi destinația?
Destinația care îmi vine prima dată în minte este Seychelles. Ori de câte ori mă gândesc la acest arhipelag, mintea mea îl asociază cu o oază de bucurie și relaxare.
Cum poți tu schimba lumea?
De-a lungul timpului, am participat activ în diverse acte de voluntariat. Astfel, prin dedicare și prin implicare autentică, simt că fac parte din schimbare.
Ce faci tu în proiect? Cum ajuți?
Inițial, meditațiile au avut ca scop îndrumarea în vederea admiterii la Facultatea de Psihologie. Ulterior, ședințele au constat și într-o frumoasă călătorie printre filele literaturii române.
Persoana ta preferată?
De-a lungul timpului am avut șansa să întâlnesc mulți oameni minunați care m-au inspirat. Dacă ar fi totuși să aleg o singură persoană dragă mie, aceea ar fi prietena mea, Miruna. Ceea ce îndrăgesc cel mai mult la ea este bunătatea care transpare din orice gest pe care îl face. O consider un real model de iubire, blândețe și puritate.
Care e cea mai importantă lecție învățată în ultimul an?
Ultimul an a fost unul foarte solicitant pentru mine, dar în același timp sunt recunoscătoare pentru că tot acest timp m-a învățat cât e de important ca fiecare dintre noi să aibă grijă de propria lui persoană – orice sarcină, oricât de crucială pare, nu depășește nevoile ființei și omul are nevoie atât să își protejeze celulele prin hrană și somn, cât și să își ofere hrană pentru suflet (interacțiuni cu sens, muzică, poezie, dans, călătorii).
Care consideri că sunt cele mai mari provocări pentru un elev de liceu de la sat?
În primul rând, o provocare semnificativă pentru un elev de liceu de la sat este popularitatea scăzută a informației de calitate. O altă provocare o reprezintă înfruntarea stigmatizării. De asemenea, lipsa unor persoane care să îl încurajeze să își urmeze visurile și să își construiască o viață în acord cu propriile nevoi, valori și aspirații ar putea reprezenta un alt impediment.
Ce le spui oamenilor care nu cred că educația e șansa unei vieți mai bune? Le-aș spune să își dea șansa să încerce lucruri noi și să își dea voie să simtă curiozitatea și apoi bucuria de a învăța ceva nou. Eu cred că fiecare dintre noi se naște cu o curiozitate autentică de a învăța cum funcționează lumea în care trăim și de a acumula cât mai multe informații („de ce”-urile încep încă de la vârsta de trei ani), iar această flacără de a ști ar putea să nu se stingă niciodată dacă e alimentată perpetuu. Totodată, uimitor este că această nevoie de a cunoaște se intensifică în timp, iar odată cu lărgirea universului cunoașterii, se întrevăd și noi posibilități atât în plan personal, cât și social și profesional.
Ai văzut schimbări în parcursul copiilor de când ești mentor/meditator în program?
În ceea ce privește parcursul copiilor, am simțit că rolul meu în acest program a trecut dincolo de a fi doar un meditator – prin relația cu eleva pe care am pregătit-o, am remarcat că am avut puterea să o inspir să parcurgă lecturi pentru dezvoltarea ei personală despre care ulterior îmi vorbea cu entuziasm.
De ce crezi tu că există acest program, Vreau în clasa a 9-a?
Dincolo de a scădea rata de abandon școlar, cred că acest program există pentru a da o șansă reală elevilor din mediul rural să își valorifice potențialul. De asemenea, acest program subliniază faptul că elevii din mediul rural sunt importanți iar nevoile și visele contează și pot fi împlinite.
Cum a fost copilăria ta?
Eu însămi provin dintr-un oraș mic, din nordul Moldovei. Încă de mică, mi-am dat seama că educația poate fi singura șansă pentru a accede la viața pe care mi-o doresc – tocmai de aceea, citeam tot ce îmi cădea în mână și mă motivam să mă auto-întrec constant.
În orașul în care am crescut până să plec la liceu, nu aveam teatru și nici filarmonică, iar când le-am descoperit am simțit cât e de importantă de fapt cultura și am experimentat o nevoie intensă de a umple acele goluri.
Ce ai învățat de la copiii pe care îi mentorezi?
Am învățat să fiu sensibilă la particularitățile fiecărei persoane și astfel, să mă raportez într-o manieră mult mai flexibilă atât la actul predării, dar mai ales la conexiunea umană.
Interviul cu Anamaria face parte din seria #VoluntariatulMerită prin care îi punem în lumină pe oamenii care îi ajută pe bursierii din program să aibă rezultate remarcabile. Căci, din experiența noastră de peste 13 ani cu acest program, am realizat că educația nu e doar despre note, ci și despre încrederea în sine a elevului, armonia emoțională, abilități de socializare, tehnici de adaptare la mediul social. Iar voluntarii mentori ne ajută să avem o abordare integrată a educației și să putem spune când vedem cât de frumos cresc copiii: #AMeritat să investim în educație!
