Scrisori către Moș Crăciun: Nicolae care își dorește ca Moșul să poată ajuta mulți copii

Dragă Moș Crăciun, 

Mama mea nu a crezut vreodată că va primi cadou o mașină de spălat. Când a ajuns cu o camionetă la noi, acum două luni, și-a ridicat ochii către cer. Până la 41 de ani, ea nu a spălat niciodată hainele apăsând doar un buton. Era obișnuită să stea aplecată la lighean și să frece la ele până când i se încrețea pielea de la degete. Prima oară ne-a spălat hainele mai bune: blugi, hanorace, tricouri, șosete. Toate. Apoi, păturile cu care ne învelim noaptea. Astea erau cel mai greu de spălat pentru că sunt grele.  

Mama și cu tata au pus mașina de spălat pe o lădiță de lemn din curte. În casă nu avem loc, eu cu surioara, fratele mai mic, mama și tata locuim într-o singură cameră cu pereți albi. Acoperișul e ciopârțit din bucăți de tablă și de lemn bătute în cuie. Bucătăria noastră este în curte şi nu are pereți sau ușă la intrare cum este la alte bucătării. Dușul e tot în curte, iar apa curge de sus, dintr-un butoi. Tata l-a construit pentru noi ca să nu mai mergem vara la gârlă ca să ne spălăm. Zice că acolo e apa murdară.  

Mama este exigentă cu școala față de alți părinți de la noi din sat. Mamaia o mai ceartă că prea stă cu gura pe noi, dar mama îi răspunde hotărât: „Și ce vrei să facă? Să dea cu sapa? Să meargă cu vaca la păscut?“ Am uitat să-ți zic, moșule, că noi suntem norocoși față de alți copii, pentru că pe noi mama nu ne pune la treabă. „Voi să învățați!“, așa ne zice ea tot timpul. Mama voia să devină medic sau profesoară, dar nu i-a ieșit niciuna pentru că bunicii mei nu au lăsat-o la școală decât până în clasa a IV-a. Acum, tot ce își dorește este să ne țină pe mine și pe frații mei la școală și să termine casa. 

Dragă moșule, sper că scrisoarea pe care ți-o trimit să nu se piardă printre cele multe pe care le primești de la ceilalți copii. Pe noi ne găsești într-un sat din Ialomița, la 90 de km de la București. Oricum, mama ne zice mereu că sunt familii și mai necăjite decât noi, așa că să nu mă supăr dacă nu vei ajunge la noi. Eu îmi doresc să poți ajuta cât poți tu. 

Cu drag, 

Nicolae, 12 ani, elev în clasa a V-a 🙂