Dragă Moș Crăciun,
Când se lasă seara la noi în sat e liniște. Acum de când a venit iarna este tare frig și este și mai liniște. Îți scriu de la măsuța din camera mea, acolo unde eu și fratele meu mai mare, Alin, 12 ani, ne facem temele pe rând. Acum m-a lăsat pe mine pentru că i-am zis că vreau să îți scriu o scrisoare și că o să te rog să îi îndeplinești și lui dorința, dorința lui cea mai mare.
În timp ce scriu, mama se joacă cu sora noastra mai mica, Elena, 4 ani. Ea râde mereu și e foarte veselă. Ne place să ne jucăm toți trei. Alergăm după găini, ne întrecem până în vârf pe dealul din spatele casei sau ne jucăm telefonul fără fir. Elena e mică și pocește cuvintele, iar noi râdem de ne doare burta.
La noi în camera miroase a foc de lemne și a căldură. Nu mai este frig ca anul trecut și nici nu mai dormim toți cinci într-un singur pat în camera din casa veche a bunicii, cu pereții crăpați și tare înghesuită. Tata a muncit mult astă vară și a ridicat în curtea bunicii două camere pentru noi. Într-o camera dormim noi, băieții, eu și Alin, într-o camera doarme sora mea mai mică cu părinții noștri.
Avem o singură sobă care încălzește amândouă camerele. Casa nu e din cărămidă și nici din beton așa cum mai văd în sat la noi, e dintr-un fel de lemn, zis osb. Nouă ne place și ne este bine aici. Tata și mama sunt uneori îngândurați. Îi aud spunând că ar fi putut să ne ofere mult mai multe. Asta dacă mașina cu care tata mergea la muncă nu făcea accident.
Tata a stat internat în spital și a avut mâna dreaptă trei luni în ghips. Nici acum mâna nu este bine. Nu mai poate ridica greutăți și nici nu mai poate munci în construcții, cum făcea înainte. Mama a fost și ea bolnavă, la plămâni. Noi eram mici când a stat mult plecată de acasă, internată în spital, undeva departe, într-un oraș mare. Acum și mama și tata lucrează cu ziua, ajută oamenii să muncească pământul sau să crească animalele. Pe tata l-am ajutat și eu să construiască casa. Ma pricep să țin ciocanul și să bat cuie. Știu să pun și ciment. Lui Alin îi place mult la școală, să învețe, are note mari, este premiant și mama e tare mândra de el. Pentru ca el e fratele mai mare, mama îl roaga în fiecare zi să meargă în sat să ia apă bună de băut de la cișmea. Ia repede bidoanele și vine înapoi într-o suflare.
Apoi, se așeaza iar la măsuță, la lecții. Pentru că ăsta e visul lui cel mare, Moșule, să învețe bine, să meargă la liceu în oraș. Îți zic ție asta, Moșule, pentru că mama ridică din umeri când îl aude că vorbește de liceu. Mama zice că liceul e la oraș, iar orașul e departe , la peste 60 de km…Că trebuie bani fie de naveta, fie de stat acolo, că noi suntem trei frați și avem nevoie de haine, încălțăminte, de-ale gurii în fiecare zi. Că sunt cheltuieli multe.
Așadar, adu-ne tu, Moșule, ce ne trebuie și Alin să poată sa meargă așa cum își dorește la liceu în oraș. Și nu cumva să uit. Adu-ne și jucării și dulciuri pentru Elena căci tare mult se va bucura. Acum te las, Moșule, îl aud pe Frumosu’, cățelul nostru cum latră. E singura gălăgie pe care o aud seara la noi în sat. Uneori stau și mă gândesc oare ce se aude noaptea în orașele mari? Dar știu că o să aflu într-o bună zi când Alin o să meargă la liceu și o să mă ia și pe mine să văd cum e. Iar apoi când am să mă fac mare am să merg și eu la școală acolo, să învăț bine, să mă fac constructor, cum zice tata.
Noapte bună, Moș Crăciun,
Cu drag, Gabriel, clasa a III-a, jud Dolj
