Oana este Sr. Software Development Engineer la Adobe, companie care ne-a ajutat să ajungem la oamenii faini din echipele interne. Crede în puterea educației și dă binele mai departe prin intermediul meditațiilor pe care le oferă, ca voluntară, elevilor care se pregătesc de bacalaureat, din cadrul programului „Vreau în clasa a 9-a”
Să vedem cine e Oana și de ce face ea voluntariat:
Ce materii preferate aveai la liceu?
Matematica, Fizica, Limba Engleza, Limba și Literatura Română.
Ce specializare ai avut în liceu?
Mate-Info, Intensiv Engleză
Ce visai să te faci când vei fi mare?
Profesor de matematică.
Care e super-puterea ta?
Spiritul autodidact, încrederea în sine și perseverența.
De cât timp ești alături de elevii din VC9?
De 1 an.
Ce impact crezi că are proiectul VC9 în viața copiilor? Dar în viața ta?
Îmi place să cred că proiectul VC9 a schimbat viață copiilor în bine, că au învățat lucruri utile pentru evoluția lor permanentă, și nu doar pentru a atinge obiective imediate precum trecerea examenului de bacalaureat, dar, cel mai important, sper că au devenit mult mai încrezători în forțele proprii.
Inițial nu am crezut că interacțiunea cu copiii va avea un impact atât de mare asupra mea. Pe parcurs însă, am învățat că predatul nu are o rețetă standard, că fiecare copil are nevoile și nelămuririle sale (pe care de multe ori chiar tu, mentorul, ești responsabil să le identifici) și că a-ți adapta stilul în funcție de fiecare individ poate fi mult mai dificil decât materia în sine.
Ce faci în timpul liber?
Îmi place mult să învăț lucruri noi, în special în domeniul tehnic, astfel că, ori de câte ori am ceva timp liber, citesc.
Îmi plac mult și serialele, în special comediile și cele polițiste, mai ales că de aici s-a născut pasiunea mea pentru limbile străine și pentru artă în general. Le consider o formă distractivă de a învăța.
Nu în ultimul rând, îmi place natura, în special muntele și drumețiile.
Și desenez…dintotdeauna.
Privind înapoi spre bacalaureat, ce gânduri, sentimente îți vin?
Privind în urmă, țin minte că nu mi-a fost niciodată teamă de bacalaureat ori de testarea națională din două motive: aveam încredere în mine și în ceea ce am învățat. Acest fapt m-a determinat să intru în acest proiect, întrucât observ că există un sentiment general de teamă vizavi de aceste examene și mi-am dorit să insuflu copiilor același nivel de încredere: în sine și în ceea ce învață, pentru a-i ajuta cu adevărat să progreseze și să-și atingă obiectivele mult visate.
Cartea preferată?
Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulțumit.
Ce muzică asculți?
Cred că cel mai bun răspuns ar fi: multă muzică, dar în special pop rock.
Dacă ai putea merge oriunde acum, care ar fi destinația?
Undeva la munte, la o cabană retrasă, cu câțiva prieteni dragi, să stăm în iarbă și să povestim vrute și nevrute.
Cum poți tu schimba lumea?
Cu orice lucru pe care îl facem schimbăm lumea, chiar daca în acel mic moment, acea mică schimbare nu pare să aibă vreun impact. Așadar, sper ca toate aceste lucruri mici, adunate, cândva, să aibă cele mai bune roade.
Ce faci tu în proiect? Cum ajuți?
Dau meditații la matematică și la limba și literatura română pentru bacalaureat și fac coaching.
Persoana ta preferată?
Am două persoane preferate și nu aș putea să aleg una dintre ele, dar ambele mi-au fost alături întotdeauna.
Care e cea mai importantă lecție învățată în ultimul an?
Că interacțiunea cu acești copii înseamnă mult mai mult decât niste simple meditații și că fiecare copil trebuie ajutat într-un anume fel, pentru că e unic.
Care consideri că sunt cele mai mari provocări pentru un elev de liceu de la sat?
Să își depășească toate temerile vizavi de tot ce vede diferit între sine și elevii de la oraș și, mai ales, să nu se simtă inferior celorlalți din simplul motiv că provine dintr-un alt mediu.
Ce le spui oamenilor care nu cred că educația e șansa unei vieți mai bune? Ai văzut schimbări în parcursul copiilor de când ești mentor/meditator în program?
Încerc să le schimb această mentalitate venind cu multe argumente în acest sens, dar cu cât aceștia cred mai cu tărie opusul, cu atât sunt mai greu de convins că educația înseamnă foarte mult și că îi poate ajuta foarte mult.
Am văzut schimbări în bine, dar schimbările au venit treptat și relative la punctul la care se aflau atunci când am început meditațiile.
De ce crezi tu că există acest program, Vreau în clasa a 9-a?
Cred că e mare nevoie de acest program și în general de programe de acest tip în România pentru că nu toți copiii au șanse egale de a se dezvolta și de a se ridica la adevăratul lor potențial, atât acasă, cât și la școală. Noi încercăm, prin eforturile noastre, să reducem acest dezechilibru.
Cum a fost copilăria ta?
Copilăria mea a fost una fericită. Și eu am copilărit la sat și, ulterior, am ajuns la școală la oraș, așadar înțeleg multe din temerile acestor copii. Ce pot să mărturisesc însă este că o copilărie la sat este una din cele mai frumoase experiențe pe care ți le poate oferi viața, chiar dacă la vârstă fragedă a copilăriei nu pare să fie așa, ci poate chiar din contră.
Ce ai învățat de la copilul/copiii pe care îi mentorezi?
Am învățat să mă adaptez și să fiu o persoană mai bună și pentru aceste lucruri le mulțumesc!
Interviul cu Oana face parte din seria #VoluntariatulMerită prin care îi punem în lumină pe oamenii care îi ajută pe bursierii din program să aibă rezultate remarcabile. Căci, din experiența noastră de peste 13 ani cu acest program, am realizat că educația nu e doar despre note, ci și despre încrederea în sine a elevului, armonia emoțională, abilități de socializare, tehnici de
adaptare la mediul social. Iar voluntarii mentori ne ajută să avem o abordare integrată a educației și să putem spune când vedem cât de frumos cresc copiii: #AMeritat să investim în educație!
