Marina are aproape 20 de ani și provine dintr-un sat din apropiere de Craiova. A copilărit la țară și a învățat să aprecieze cu adevărat ceea ce înseamnă viața, cu bune și cu mai puțin bune. Rândurile ce urmează, mărturie personală, spun povestea unei copile cu visuri mărețe și cu multă dragoste pentru educație, care a trecut peste fiecare barieră cu mult curaj, iar la fiecare pas a mai învățat câte ceva. A strâns fiecare experiență în bagajul ei și a muncit constant să ajungă unde este azi.
Trecerea din mediul rural în cel urban mi-a declanșat procesul de maturizare
Primele 8 clase le-am parcurs în satul natal, la Școala Gimnazială cu clasele I-VIII Bistreț, iar în tot acel timp am dezvoltat o pasiune pentru limba franceză. De aceea, în vara anului 2016 am optat pentru continuarea studiilor la Liceul Francez „Voltaire”, din Craiova. Această trecere bruscă din mediul rural în cel urban a venit cu o resuscitare a propriilor trăiri și mi-a declanșat procesul de maturizare. Eram pentru prima dată singură într-un oraș mare.
Provin dintr-o familie modestă, de la sat, iar în oraș mergeam destul de rar până să ajung la liceu. Familia mea nu este una dintre cele mai bogate din punct de vedere material, însă bogăția părinților mei constă în a-și vedea copiii fericiți și împliniți. De aceea au încercat mereu să ne ofere tot ce e mai bun și ne-au încurajat să ne urmăm visele. Tatăl meu lucrează în localitatea Bistreț ca agent hidro în cadrul companiei Apele Române, iar mama este casnică. Împreună au ales să aibă 3 copii, pe mine și pe cei doi frați ai mei, mai mari decât mine, care locuiesc acum alături de propriile familii. Spun că au ales pentru că au făcut asta conștient. Și-au dorit să ne aibă pe toți și ne-au oferit tuturor atenția de care am avut nevoie, tot timpul.
Activitățile World Vision m-au ajutat să mă dezvolt, să capăt mai multă încredere în forțele proprii
Când am intrat la liceu, am fost copleșită de emoții. Descopeream orizonturi noi, locuri, oameni și experiențe la care nu m-aș fi gândit până atunci. Teama de necunoscut nu era foarte confortabilă și încerca să pună stăpânire pe mine, însă întâmplarea a făcut ca în toamna anului respectiv să primesc un apel telefonic care avea să îmi lumineze gândirea. Echipa World Vision mă anunța că am fost selectată pentru a face parte din proiectul de burse Vreau în clasa a 9-a.
Mi-a plăcut mereu să învăț și să fiu cea mai bună, nu din dorința de a mă compara cu ceilalți, ci pentru că aveam o datorie față de mine, în primul rând. Aveam nevoie să știu că a meritat tot efortul, că acei ani nu erau degeaba și că fiecare pas pe care îl făceam mă va duce către cine visam să fiu. Am terminat liceul cu media 10, iar pe parcursul celor 4 ani am participat la numeroase concursuri și olimpiade la diferite materii, unde am obținut premii, atât în fazele locale cât și în cele județene. Însă experiența World Vision a fost cu totul diferită. Aici nu a mai fost vorba despre note, despre rezultatele acestea cuantificabile în cifre, ci despre un alt mod de a gândi, un alt mod de a mă uita la mine însămi și la lumea din jur.
Toate activitățile la care am participat alături de World Vision m-au ajutat să mă dezvolt, să capăt mai multă încredere în forțele proprii. Am învățat ce înseamnă implicarea și inițiativa. Am reușit să ies din rutina comunității mele și să văd ce se ascunde dincolo de limitele satului meu. Toate acestea m-au pregătit pentru etapa următoare a dezvoltării mele, iar în clasa a XI-a am trăit aventura adolescenței. Am ales să mă implic în proiectul de mobilități Erasmus+ și am vizitat partea de Nord a Franței, Lille, unde timp de o săptămână am locuit în casa unor francezi dintr-un orășel numit Hazebrouck.
Pasiunea pentru limba franceză a rămas vie de-a lungul timpului, de aceea în vara anului 2019 am obținut certificatul DELF-B2, care îmi atestă cunoștințele de comunicare în această limbă.
Anul 2020 avea să fie plin de surprize. Pe când mă pregăteam pentru bacalaureat, a izbucnit pandemia la nivel mondial, iar orele de curs s-au mutat în mediul online. În ciuda acestui impediment, am reușit să promovez examenul de bacalaureat cu nota 9.50 și să intru la facultatea la care mi-am dorit.
Cei 4 ani mi-au zburat printre degete, dar au lăsat înăuntrul meu amintiri de care nu mă pot despărți. Liceul Voltaire și proiectul de burse au însemnat pentru mine o a doua familie, în care am prins puteri să lupt pentru visul meu: acela de a deveni un om cunoscut pentru acțiunile săvârșite în mod drept în societate. În prezent, sunt studentă la facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității din Craiova, specializarea Drept. Iar la finalul acestor studii, îmi doresc să îmbrățișez atribuțiile unui bun judecător.
Privind în urmă…
Proiectul Vreau în clasa a 9-a a însemnat enorm pentru mine. A fost doza de motivație de care am avut nevoie și siguranța că pot reuși în viață. Sentimentul că mă aflam într-un asemenea cadru familiar, într-un oraș străin mie până atunci, îmi conferea energia necesară pentru a avansa.
Taberele de vară erau predestinate să completeze acest tablou, pentru că aveam nevoie cu toții de momente de relaxare prin interacțiune. În plus, am experimentat lucruri pe care în mod normal nu aș fi avut șansa să le încerc, de pildă escaladarea stâncilor și parcurgerea unui traseu suspendat într-un parc de aventură.
Nu m-aș afla astăzi aici fără sprijinul familiei și fără șansa de a fi parte din proiectul Vreau în clasa a 9-a. Sunt recunoscătoare pentru toată răbdarea și implicarea în formarea mea ca persoană! Privesc cu încredere spre viitor și, zi de zi, mă străduiesc să devin mai bună, pentru că îmi doresc să întorc binele făcut. Sper că proiectul acesta să dăinuie printre noi mult timp de acum încolo. Pentru că este un proiect minunat care schimbă destine, A MERITAT!
