Școala Gimnazială Coșereni. 2008. Clasa a 8-a. Pe holurile școlii se vorbea de un proiect de burse, burse. Toți copiii voiau să fie aleși, însă era o regulă ca media copiilor aleși să fie peste 7, să fie copii silitori. Acesta a fost primul meu contact cu World Vision, în perioada aceea am auzit pentru prima dată de fundația care avea să aibă un impact decisiv asupra formării mele.
De la vis la realitate: bursieră „Vreau în clasa a 9-a”
La început de clasa a 10-a s-a concretizat ce-mi doream încă din școala gimnazială. În sfârșit eram parte a programului „Vreau în clasa a 9-a”. Ce însemna acest program? În fiecare lună primeam 100 de lei, bani care ne susțineau să ne continuăm studiile la liceu. Eram niște copii care au crescut cu dificultăți financiare, iar până la Colegiul „Grigore Moisil” din Urziceni aveam de parcurs 8 km în fiecare zi. Pe lângă bani de mâncare, rechizite și haine, mai aveam nevoie și de bani pentru abonamentul de transport. Pentru susținerea mea în proiect și continuarea liceului, suportul financiar care a făcut diferența a venit din partea unei companii.
Fericirea cea mai mare, însă, a fost să descopăr un asistent social, un excelent și minunat om. Pe coordonatoarea programului, Ioana. Plină de iubire și implicare, realiza cele mai frumoase întâlniri, activități și deplasări pentru noi. Cred că este foarte important să înțelegem efortul depus și impactul unui astfel de program de susținere socială: nu acei bani erau cei mai importanți pentru noi, ci interacțiunile cu oamenii, lărgirea ariei de cunoaștere și perspectivă, formarea unor cercuri de activități și șansa de a vedea locuri în care părinții nu aveau posibilitatea să ne trimită. Această fundație reușea să creeze, pentru mine, cel puțin și sunt sigură că și pentru ceilalți, un mediu în care simțeam că nu suntem singuri, că oamenii buni există, că în fața noastră se află un viitor mai bun și mai luminos decât credeam noi și, mai ales, că pentru acești oameni noi contam cel mai mult.
Am avut ocazia să redescopăr marea după 7 ani și am participat la activități de care nu auzisem vreodată
Aveam o întâlnire lunară în care făceam diferite activități de dezvoltare personală și de cunoaștere. De Paște sau alte sărbători aveam și surprize. Încă mai am bluza pe care mi-am cumpărat-o cu Ioana, pe care mi-o doream foarte mult, însă nu mi-o permiteam. Ioana a fost iepurașul de Paște din acel an.
Apoi, în 2011, când eram în clasa a 11-a, tot cu Ioana și World Vision am văzut marea. Ce bucurie imensă când am văzut linia albastră a apei, ce emoție! Prima dată o văzusem într-o excursie în clasa a 4-a cu doamna învățătoare, dar o și uitasem de atunci. Acum aveam ocazia să o descopăr cu adevărat. Câte jocuri am făcut în acea școală de vară, câte prietenii legasem! O altă premieră pentru mine, tot alături de World Vision, au fost ieșirile la film.
Ioana reușea să ne implice în activități atât de diverse și frumoase, activități de care poate nici nu auzisem. Prima participare la un flashmob, de exemplu, a fost în 2013, atunci când World Vision a avut o campanie de conștientizare privind traficul de persoane. Tot în același an, am avut onoarea să fiu vocea copiilor în cadrul unui eveniment organizat pentru campania „Oferă o bursă la liceu”. Făceam voluntariat cu inima plină de bucurie și încredere, acesta era modul în care simțeam că pot da înapoi binele primit.
Îmi amintesc de toamna ultimului an de liceu, când am reprezentat generația mea din programul „Vreau în clasa a 9-a” într-un eveniment la Facultatea de Psihologie. Îmi pregătisem un discurs pe care să îl țin în numele tuturor copiilor, pentru sponsori și reprezentanți ai fundației. Am primit multe încurajări, însă mi-am dat seama că textul pe care îl pregătisem era prea puțin în comparație cu sentimentele din acel moment.
Am înțeles că evoluția mea depinde în totalitate de mine
Am învățat să apreciez puținul care mi se oferă și am realizat că am nevoie de acest puțin, ca eu din el să fac apoi mai mult. Această frază cred că este caracteristică pentru mine în ceea ce privește World Vision. Pe mine a reușit să mă facă să înțeleg că evoluția mea depinde în totalitate de mine, că orice ajutor extern este temporar și insignifiant atunci când există o lipsă de interes și dorință.
După terminarea programului „Vreau în clasa a 9-a”, am simțit că trebuie să rămân aproape de oamenii frumoși din fundație, căci și alți copii au nevoie de ajutor și poate că pot face și eu ceva în acest sens. Astfel, am decis să rămân voluntar și să mă implic cât pot de mult, în ciuda faptului că facultatea, masterul sau job-ul îmi consumau cea mai mare parte din timp.
Anul trecut, în cadrul aceluiași eveniment pentru campania de fundraising, am fost ghid copiilor din programul „Vreau în clasa a 9-a” veniți la Muzeul Antipa, în cadrul căruia lucrez de 4 ani. Am ferma convingere că fiecare om pe care l-am întâlnit, fiecare activitate, fiecare acțiune, m-au ajutat să evoluez, să plec cu încredere dintr-un sat cu o familie modestă, într-un oraș necunoscut și ostil la început.
Una dintre cele mai importante lecții pentru mine a fost aceea că oamenii creează și dau viață locurilor unde își desfășoară activitatea. Sunt atât de multe întâlniri, idei, lucruri frumoase create împreună cu acești oameni, în scopul de a ajuta și alți copii, încât simt că World Vision este cea mai frumoasă alegere din viața mea. Îmi doresc din suflet să pot rămâne cât mai mult alături de fundație și de echipă, să ajut și să mă implic cât pot eu de mult în susținerea copiilor ambițioși, care speră în mai bine, dar mai ales a celor care și-au pierdut speranța. Ei merită tot efortul!
Andreea, absolventă „Vreau în clasa a 9-a”
Promoția 2014, Ialomița
Scrisoarea Andreei ne-a emoționat și ne-a ajutat să înțelegem încă o dată cât de importantă este susținerea pentru acești copii. Pentru ca ei să își poată construi un viitor demn și să iasă din cercul vicios al sărăciei. Pentru Andreea și pentru toți ceilalți copii care astăzi își trăiesc visul, A MERITAT! Poți susține și tu elevii de liceu din mediul rural să rămână la școală și să creadă în puterile lor. Trimite un SMS în valoare de 2 euro la 8845 cu textul LICEU și ajută-i să spere la un viitor mai bun.
