Obișnuim să vedem vârful de iceberg și să luăm lucrurile ca atare, fără să ne întrebăm cum a fost oare pentru un om să ajungă unde e astăzi? Ce a însemnat pentru Ana-Maria să ajungă inginer? Și cum a fost pentru ea, să treacă prin toți acești ani de educație?
Prima din clasă în fiecare an
Ana-Maria are 26 de ani și lucrează ca inginer la o companie care produce echipamente nucleare. A terminat liceul, a luat bacalaureatul, a făcut facultatea și masterul. Nimic ieșit din comun, în viziunea colectivă.
A crescut la sat, într-o casă modestă, împreună cu părinții ei și cu cei doi bunici din partea mamei. Se întrețineau din salariul tatălui, care finalizase o școală profesională și lucra ca electrician. Contribuia puțin și bunicul, din pensia lui. Mama Anei-Maria și bunica sa nu aveau niciun venit. Când Ana-Maria era în clasa a V-a a reușit să se angajeze mama ei și le-a mers un pic mai bine, însă pentru o perioadă scurtă de timp. Bunica ei a decedat 2 ani mai târziu, iar mama Anei-Maria a fost nevoită să renunțe la locul de muncă, pentru a-și îngriji tatăl. Tot în acea perioadă a venit pe lume sora Anei-Maria, Ioana, care e cu 12 ani mai mică.
Între școală și teme, Ana-Maria o ajuta pe mama sa să aibă grijă de Ioana, făcea treabă în gospodărie și reușea, în același timp, să fie prima din clasă. Nu exista un alt mod de a vedea lucrurile pentru ea. A luat premiul I din clasa I până în clasa a VIII-a și încă din copilărie înțelesese că fără educație nu ar fi avut cum să-și croiască un drum în viață.
Provocarea liceului: cheltuieli mai mari decât bugetul
Deși nu i-a fost ușor, și-a depășit fiecare limită. A ales să meargă la liceu în Râmnicu Vâlcea și să locuiască la internat pe perioada școlii. Avea nevoie de bani să plătească pentru cartela de internat, pentru drumurile până acasă și înapoi de la final de săptămână, pentru rechizite, haine și mâncare. Chiar dacă toate calculele de acasă ieșeau pe minus, Ana-Maria și-a dorit să continue să învețe.
A dat la liceu la matematică-informatică. A fost întotdeauna o fire analitică și i-a plăcut exactitatea matematicii, îi plăcea să facă probleme și îi ajuta chiar și pe colegi atunci când se împotmoleau. În liceu am cunoscut-o și noi pe Ana-Maria, fata cu un zâmbet blând, care a luptat mereu pentru viitorul ei.
A intrat în programul de burse Vreau în clasa a 9-a pentru că avea nevoie de sprijin să își continue educația. Iar acum, după aproape 7 ani de când a terminat, încă păstrează vie experiența din program: „Vreau în clasa a 9-a a însemnat foarte mult pentru mine. În primul rând, bursa pe care o primeam mă ajuta cu cheltuielile pe care le aveam. Am primit și rechizite și chiar haine uneori. Haine pe care ai mei cu greu își permiteau să mi le cumpere. Acest ajutor a contat mult și din punct de vedere al diferențelor sociale care se făceau în școli, atunci când nu aveai un venit suficient să-ți cumperi toate cele necesare. Mă simt norocoasă că am putut face parte din acest program. Nu doar pentru bursa pe care o primeam, deși a fost, într-adevăr, cel mai important ajutor. Dar foarte mult au contat taberele și excursiile la care am putut participa, datorită cărora am putut vizita atâtea locuri și cunoaște atâția oameni frumoși. Nu aș fi avut șansa de a merge în vreo excursie dacă nu ar fi fost programul. Am atâtea amintiri frumoase și am învățat o mulțime de lucruri.”
După ce a terminat liceul, Ana-Maria a mers la facultate în București, iar în timp ce studia Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice făcea part-time promoții ca să se poată întreține. La final de facultate s-a angajat unde lucrează și azi ca inginer, iar între timp a terminat și masterul la Facultatea de Inginerie Industrială Robotică. Părinții s-au mutat și ei în oraș, în Râmnicu Vâlcea, împreună cu sora mai mică a Anei-Maria, care se pregătește acum pentru Evaluarea Națională.
E ușor a spune „liceu”, însă elevii din mediul rural au nevoie de sprijin pentru a putea face ceva ce pare banal. Pentru Ana-Maria programul Vreau în clasa a 9-a a contat enorm. A făcut o diferență reală în viața ei, iar rezultatele pe care le vedem astăzi ne spun că A MERITAT. Pentru ea și pentru cele câteva mii de elevi susținuți în toți acești ani de program, a meritat. Programul continuă și ne dorim să ajungem la cât mai mulți de elevi din liceu din rural. Să-i ajutăm să creadă în visurile lor și în propriile forțe și să pună bazele viitorului pe care și-l doresc.
Poți și tu să-i susții cu un SMS la 8845 cu textul LICEU.
