Daniel: Relația care s-a schimbat cel mai mult este între școală-copil-părinte

Crezul lui Dragoș: Există bine pretutindeni.Trebuie doar să îl căutăm!
iulie 6, 2020
De 30 de ani profesoară la sat, doamna Cristea: Lăsați copiii să meargă la școală
iulie 23, 2020

Daniel lucrează de șapte ani la World Vision pe poziția de tehnician asistență socială și monitorizează 425 de copii din programele noastre, în comuna Todirești.

Copiii de care are grijă Daniel corespondează constant despre viața și dificultățile prin care trec cu donatorii care îi susțin lunar. Cei 425 de copiii din grija lui Daniel participă constant la activități de educație remedială, dezvoltare personală, serbări, sesiuni de cumpărături de haine și rechizite, și multe alte activități propuse de partenerii locali, organizate de echipa locală World Vision din Negrești.

Rolul lui Daniel este să fie conectat în comunitate și să țină legătura cu actorii cheie: cadrele didactice, primarul, poliția locală, preoții și asistenții sociali. Dar și cu familiile celor 425 de copii. Toți sunt la fel de importanți în comunitate și toți au rolul de a facilita accesul mai ușor la educație copiilor din comună.

Era o ruptură la început. Între școală și asistență socială sau școală și biserică. Acum, de ceva timp încoace, toți actorii locali au fost implicați în proiectele astea pe care ei le propun, le scriu și sunt aprobate și finanțate prin World Vision. Și s-a legat o relație foarte strânsă între ei, mai ales, și între proiecte.”

Pentru că locuiește în comuna Todirești, Daniel înțelege foarte bine greutățile cu care se confruntă copiii. El vine dintr-o familie modestă care s-a confruntat deseori cu dificultăți. Dar Daniel a ales să meargă la liceu, deși trebuia să facă naveta în fiecare zi opt km pe bicicletă. Și, deși nu a avut oportunitatea să meargă la facultate imediat după terminarea liceului, nu s-a lăsat. Iar acum, cu încurajările colegilor, Daniel este în anul doi la Facultatea de Asistență Socială din Suceava.

Daniel se oferă drept exemplu întotdeauna atât copiilor, cât și părinților. El a reușit prin educație și perseverență.

Cel mai mare obstacol îl întâmpinăm la părinți, nu la copii. Ne întreabă de ce este nevoie să meargă la școală copiii lor. Stăm și jumătate de zi să le explicăm că este important pentru copii să meargă la școală, să lucreze, să aibă un viitor. Sunt părinți care nu au nici măcar o clasă. Ei văd ca pe un lucru firesc să nu meargă la școală. Ei se gândesc că dacă s-au descurcat până acum fără școală, și copiii lor pot face la fel. Că oricum o să ajungă în situația în care sunt ei.”

Dar după șapte ani de lucrat în comunitate, și după ce și-a trăit toată viața acolo, Daniel vede evoluția și schimbările pe care activitățile și proiectele World Vision le-a produs. „Relația care s-a schimbat cel mai mult este între școală-copil-părinte. Părinții au mai multă încredere în școală, comunică mai mult cu școala. Asta este rezultatul activității Școala Părinților. Copiii sunt mult mai interesați de activitățile extrașcolare, părinții nu îi mai trimit la muncă.”

În satele din România, mai ales în satele din cea mai săracă regiune din România, ce a reușit Daniel și echipa locală World Vision este un succes incredibil.

Daniel a văzut schimbări menționabile și la copiii cu care lucrează. Îl motivează zâmbetul copiilor, mai ales al copiilor pe care, la început, îi vede triști și preocupați. Dar cea mai mare motivație este să vadă cum toți membrii din comunitate s-au mobilizat să îi ajute pe copii să meargă la școală. Inclusiv alți copii. În cadrul programelor de educație remedială, fiecare copil are câte un mentor, care este un alt coleg de clasă cu rezultate bune la învățătură. Mentorii se oferă voluntar să își ajute colegii din program la teme, lecții și exerciții.

Asta îmi place să văd! Să văd că sunt buni, că se ajută unii pe alții. Cum sunt mentorii care își ajută colegii. Își sacrifică timpul să își ajute un coleg să își rezolve temele. Am văzut că discută între ei. Se leagă o legătură frumoasă, o relație de prietenie.”

Cu ajutorul acestui program, mulți copii au ieșit din zona de abandon școlar. Ori nu îi lăsau părinții la școală, ori îi trimiteau la muncă, risipindu-se potențialul valoros. Acum, mulți dintre copiii cu care a lucrat Daniel au ajuns la liceu, în programul „Vreau în clasa a noua”, iar o mare parte din ei au mers și mai departe la facultate.

Eroii trăiesc printre noi, ne înconjoară, deși nu-i cunoaștem. Ei nu își asumă merite și nu așteaptă recunoaștere. Daniel este un #ErouNestiut. Ajută-ne să-i facem cunoscută povestea! Distribuie această poveste!

World Vision. De 30 de ani în România. Continuăm să învățam.

Donează