Cătălina este elevă în clasa a X-a la un liceu din Bârlad. Locuiește alături de mama, surorile sale și bunica lor într-un sat din județul Vaslui. Înainte să se închidă școlile, Cătălina avea de parcurs, zilnic, 12 km. pentru a ajunge la liceu și încă 12 km. la întoarcerea acasă.
Continuă să învețe de acasă în această perioadă, pentru că pregătirea ei nu se putea opri din cauza pandemiei.
Cătălina impresionează cu sinceritatea cu care ne-au împărtășit cum arată viața, de ei de când a fost nevoită să rămână izolată la domiciliu.
*
Tatăl Cătălinei este plecat în străinătate, la muncă, de aproximativ un an. El este, practic, cel care susține financiar familia în această perioadă, întrucât mama este în concediu de maternitate: una dintre surorile Cătălinei are 3 luni, iar cealaltă are 14 ani. Întrebată cum se descurcă în această perioadă atât de dificilă, Cătălina ne-a răspuns: „E greu, că tata e departe. Bani trimite după cum poate și el.”
Cătălina este bursieră în proiectul „Vreau în clasa a 9-a ” din primul an de liceu. Spune că activitățile și donațiile pe care le-a primit de-a lungul timpului în cadrul proiectului au ajutat-o foarte mult: „Activitățile au fost foarte utile mereu, m-am mai descoperit, am mai aflat multe lucruri despre mine și ceilalți. Tema despre Bullying mi-a plăcut în mod special, pentru că și eu sunt împotriva agresiunii și conflictelor. Nu îmi place să vorbesc urât, chiar dacă mai greșim cu toții uneori. Eu aș prefera să fie mereu pace. Despre donațiile din proiect, pot să spun că mi-au fost mereu folositoare, din rechizitele primite la începutul anului școlar mai am și acum.”
*
O zi din viața Cătălinei începe cu un drum la magazinul din apropierea casei, pentru că este cea responsabilă de cumpărăturile familiei, fiind sora mai mare. Se protejează cu mască și mănuși. Apoi, continuă cu activități școlare sau cele din preajma casei: „Mă trezesc la 9, mă duc la magazin și cumpăr ce e nevoie. Când are mama nevoie de ajutor, stau cu sora mea cea mică, mai fac și curățenie prin casă, prin curte, după cum e nevoie. Mai scriu dacă mai am teme, iar seara mă uit la film la televizor cu cealaltă soră. Pe telefon stau mai rar, că nu ține bateria și am grijă de el pentru a-l folosi la teme. Pe la 11-12 noaptea adorm. ”
*
Am întrebat-o pe Cătălina despre cum se desfășoară orele online pentru ea și ne-a povestit că există o platformă pe care profesorii le pun teme de făcut și diferite materiale pentru materiile de studiu, conform unui orar stabilit anterior. Uneori au multe teme, alte ori mai puține, dar primesc câte ceva de făcut zilnic. „Pe platforma Classroom profesorii postează temele, ne-au făcut un mini orar ca să știm la ce să ne așteptăm că vor posta în următoarele zile: de exemplu azi am scris la engleză, română și biologie, am făcut poze și am trimis. Câteodată ne dau mult de scris, câteodată ne dau un pic mai puțin. Spre exemplu azi nu au dat chiar mult, la română am scris vreo două pagini mari, la biologie o pagină și la engleză tot așa, aproape o pagină mare. Câteodată ne dau câte un termen limită să trimitem tema. Majoritatea colegilor după o oră, două azi și-au trimis temele. Pun pariu că la toți copiii le este dor de școală. Și eu mi-aș dori să fiu la școală. E mai bine la școală decât în vacanță, chiar dacă nu-s chiar de nota 10. Prefer să învăț ceva nou, să mă acomodez cu lumea.”
Și dorind să aflăm ce anume îi lipsește cel mai mult în această perioadă, ni s-a răspuns: „Mie îmi lipsesc în primul rând colegii, libertatea, aș vrea să nu stau numai în casă, să scriu, să învăț ceva nou și să termin măcar 12 clase. Nu mi-a fost teamă că nu termin anul acesta, am încredere că și dacă aș lua o notă mică, tot mi-o repar. Și mai e greu și cu temele pe telefon, pentru că nu are o baterie prea bună. Dar mă străduiesc să mă descurc. E adevărat că un laptop sau o tabletă cu tastatură mi-ar fi de mare folos, ca să am și imaginea un pic mai mare, să nu îmi pierd datele salvate, că de pe telefon le mai pot pierde.”
Sora ei de 14 ani își face temele tot de pe telefon.
Pe lângă temele pe care le are de făcut pentru școală, Cătălina face meditații la franceză în cadrul proiectului și participă lunar la activitățile de educație non-formală desfășurate tot online, împreună cu colegii ei și coordonatorii proiectului din Vaslui: „Doamna Ancuța vorbește deschis cu noi, ne ajută. E chiar de treabă. Și doamna Nicoleta la fel. Mai sunt și unii profesori care sunt stricți, dar ele au fost mereu deschise, mereu drăguțe cu toată lumea, s-au implicat. Sincer, nu am mai întâlnit așa persoane calme și drăguțe.”
Provocările cele mai mari ale Cătălinei în această perioadă, după cum ne-a mărturisit ea, sunt conexiunea precară la internet, lipsa unui dispozitiv potrivit pentru a-și continua educația de acasă și faptul că îi lipsește interacțiunea cu colegii. Dar e un copil foarte ambițios și curajos și își face partea ei de treabă, în toată povestea asta. Iar când obosește, spune că statul cu surioara ei îi face foarte bine, o amuză și o liniștește, dar și vizionarea filmelor la televizor sau a desenelor animate. Cine zice că desenele animate nu pot fi și pentru copiii mai mari? „Am momente când mă iau mult cu surioara mea. E ca o jucărie și e super, cred că a venit la un moment bun, parcă presimțea”.
*
Cătălina este doar unul dintre cei 5400 de copiii din comunitățile vulnerabile în care activăm care nu au acces la educație cu ajutorul tehnologiei.
Fii alături de #EroiiNeȘtiuți și dăruiește educație pentru ca noi să continuăm împreună să învățăm mii de copii!
