Guvernul, agenţiile ONU și organizaţiile societăţii civile trebuie să asigure respectarea standardelor de protecția copilului și a măsurilor aferente acestora pentru copiii din carantina sau aflați în izolare. Planul national de pregătire și răspuns trebuie să includă prevederi ce țin de protecția copilului care este separat de familie și să prevadă mecanisme de monitorizare a copiilor în familie, în carantina instituționalizată și în familiile aflate în autoizolare.
Guvernul, agențiile ONU și organizațiile societății civile centrate pe copii trebuie să pregătească personalul din sănătate, educație și protectia copilului cu privire la riscurile de protecția copilului în legătură cu COVID-19, inclusiv legat de abuzul și exploatarea sexuală și modalitatea sigură de raportare a incidentelor.
Guvernul, agențiile ONU și organizațiile societății civile centrate pe copii trebuie să ofere sprijin psihologic adecvat vârstei și genului pentru a ajuta copiii, părinții pentru a depăși situația de stres. Aici sunt incluse campanii și activități de reducere a stigmei, linii telefonice gratuite de tip hotline, consiliere la distanţa sau programe la nivelul comunității, acolo unde este posibil.
Guvernul trebuie să asigure continuitatea funcționării mecanismelor de raportare prietenoase pentru copii astfel încât liniile telefonice de tip hotline să asigure consilierea copiilor, continuitatea raportărilor făcute de copii și mecanismele de răspuns.
Guvernul trebuie să asigure dezvoltarea și diseminarea informațiilor despre COVID-19 pe înțelesul copiilor, iar măsurile de control să fie distribuite și pe canalele accesibile copiilor (scoală, TV, radio). Guvernul trebuie să asigure participarea copiilor la luarea deciziilor recunoscând rolul lor ca agenți ai schimbării în lupta cu COVID-19 la nivelul comunității. În plus, pot fi elaborate și mesaje pentru părinți pentru a-i ghida în depășirea acestei crize.
Agențiile ONU și organizațiile societății civile trebuie să se asigure că răspunsul umanitar la nivel naţional include elemente de protecția copilului, îndeosebi pentru familiile la risc de sărăcie extremă. Acest lucru implică acces la sisteme comprehensive de management al cazurilor de protecția copilului, monitorinzare și raportare, sprijin psihologic și investiție în sistemele și structurile locale pentru prevenirea și mitigarea cazurilor de protecția copilului.
Este recomandat ca atunci când donatorii investesc în proiecte de asistenţă umanitară, 4% din asistenţa oferită să fie canalizată către protecţia copilului.
