Distanţarea socială şi statul zi de zi doar în perimetrul locuinţei duce la anxietate şi frustrare atât pentru părinţi, cât şi pentru copii.
Copiii se plictisesc, nu se mai joacă şi nu mai socializează cu colegii, rutina lor de zi cu zi s-a schimbat. De aceea, sunt mult mai agitaţi şi vor să obţină atenţia părinţilor.
Adulţii se tem. Nu ştiu cum va arăta ziua de mâine, dacă toţi cei apropiaţi vor fi sănătoşi, dacă vor mai avea sau nu bani, un loc de muncă, sunt plini de incertitudini. Pericolul este ca toate aceste nelinişti să fie revărsate asupra copiilor, prin violenţă fizică sau verbală.
Dacă nu se mai duc la serviciu, părinţii simt lipsa socializării cu alţi colegi şi a unui spaţiu de a se desfăşura şi în afara casei. Acest lucru îi frustrează.
Toate ştirile negative, inclusiv cele false care circulă acum pe Internet, duc la panică şi la senzaţia de apocalipsă pentru mulţi dintre adulţi.
Cu precădere în mediul rural, adulţii au o educaţie deficitară şi nu îşi pot controla emoţiile negative. În plus, nu înţeleg efectele pe termen lung pe care o are violenţa împotriva copilului.
Reducerea sau pierderea venitului si a mijloacelor de subzistenta pot avea şi alte efecte negative grave asupra copiilor: separarea famililor, abuz şi exploatare prin muncă a copiilor, abuz şi exploatare sexuală a copiilor.
Creşte interacţiunea virtuală între copii, lucru care îi expune la un risc crescut de bullying în mediul online sau la alte comportamente dăunătoare, transformându-i în ţinte pentru agresorii sexuali din mediul online.
