Cazul femeii din Cluj care și-a omorât în bătaie copilul de 9 ani aduce în atenția publicului una dintre cele mai grave probleme sociale din țara noastră, adesea ținută doar în spatele ușilor închise: violența fizică asupra copiilor. În 2018, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a raportat aproximativ 15.000 de cazuri de violență asupra copilului, dintre care 1173 de cazuri de abuz fizic. Dintrecazurile de violență fizică, 1005 au avut loc în familie. Acestea sunt doar cazurile raportate, foarte probabil unele extrem de grave, însă cifrele oficiale ascund realitatea altor sute de cazuri neraportate. Cele mai multe violenţe, cele tăcute, care lasă răni deschise toată viaţă, se întâmplă în spatele uşilor închise şi nu apar niciodată în statisticile naţionale.
Orice tip de abuz și violență fizică, emoționalăși psihologică poate afecta dezvoltarea copilului pe termen mediu și lung. Victimele pot dezvolta tulburări de comportament (apatie, iritabilitate, impulsivitate, agresivitate, minciună, fuga de acasă, furtul, consumul de alcool de droguri), tulburări de somn (insomnii, somnolenţă, somn agitat, coşmaruri), tulburări de alimentaţie (anorexie, bulimie), autostigmatizare, autoculpabilizare, ticuri (clipit, rosul unghiilor etc.), enurezis, neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor şi incapacitate de a respecta un program impus. Totodata pot avea dificultăţi în relaţionare şi comunicare, se pot confrunta cu scăderea randamentului şcolar, absenteism şi abandon şcolar. Unii copiii pot dezvolta stări depresive, uneori cu tentative de suicid.
Avem legislație, însă nu se aplică. Ce se poate face?
Deși legislația interzice violența fizică asupra copilului, conform articolului 33 aliniatul 1 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, doar unul din zece părinți nu și-ar lovi copilul, conformstudiului De ce lovim copiii?, realizat de Fundația World Vision România.
Legislația nu este nici cunoscută de publicul larg, nici aplicată. Deși legea precizează clar că un „copil nu poate fi supus pedepselor fizice”,nu sunt incluse însă sancțiunile pentru nerespectarea acestui drept al copilului, acela de a fi „protejat împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz fizic sau mental” (art. 19 din Convenția Organizației Națiunilor Unite semnată de România). Deși Codul Penal prevede că„lovirea, alte violențe și vătămarea corporală din culpa pot duce la punerea în aplicare a acțiunii penale din oficiu” (art 199, punctul 2),acest lucru nu s-a întâmplat în cazul copilului de 9 ani care a decedat ca urmare a bătăilor aplicate, deși vecinii erau la curent cu faptul că mama își bătea frecvent copiii. Conform HG 49 din 2011, semnalarea situațiilor de violență asupra copilului poate fi făcută „atât de copil, cât și de orice persoană care intrăîn contact cu acesta în mediul familial, comunitar sau profesional„. Mai mult, legislația (legea 272/2004, art 89, alin 3) prevede că„angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului”.
Având în vedere tragedia petrecută în Cluj, dar și toate celelalte mii de cazuri de violență de orice fel împotriva copilului raportate anual în România, Fundația World Vision România face următoarele precizări:
· Condamnăm ORICE ACT DE VIOLENȚĂ FIZICĂ asupra copilului. O palmă este o agresiune care lasă urme, nu o formă de disciplinare.
· Îndemnăm toți părinții să își crească copiii cu dragoste și fără violență. Știm că orice persoană poate avea momente de slăbiciune, de aceea îi încurajăm pe toți să apeleze la servicii specializate atunci când au nevoie.
· Îi încurajăm pe toti cei care sunt martori ai unor acte de violență asupra copilului să sesizeze Direcția Generală de Asistență Socialăși Protecție a Copilului sau să sune la Telefonul Copilului 116 111 – http://www.telefonulcopilului.ro/ imediat ce constată un act de violență cât de mic asupra unui copil.
De ce lovim copiii? Realitatea din România, în cifre
World Vision România a lansat, în decembrie 2017, raportul de cercetare „De ce lovim copiii?”, iar ceea ce a scos la iveală această radiografie a familiilor din ţara noastră arată că trăim în continuare într-o societate în care corecţiile fizice sunt considerate o formă de educaţie.
• 1 din 2 părinţi (51%) cred că lovirea este pentru binele copilului;
• Doar 1 din 10 (9%) părinţi români nu şi-ar lovi niciodată copilul;
• 1 din 10 (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului;
• 8% ar lovi copiii, dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle;
• 8% invocă motivații religioase;
• 6% lovesc copiii gratuit, fără motiv;
• 5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel;
• 3% se simt foarte vinovaţi după ce lovesc.
Raportul complet poate fi citit aici: raport.
Ce face Fundația World Vision România?
Protecția copiilor, în special a celor mai vulnerabili dintre ei, este preocuparea constantă a World Vision România, fundația fiind implicată în prevenirea violenței împotriva copilului prin programe și campanii de conștientizare la nivelul comunității.
- ,,Școala
Părinților” este un program
desfăşurat de World Vision România în comunităţile rurale partenere prin care
părinții sunt susținuți să depășească anumite situații dificile pe care le
întâmpină în creșterea și educarea copiilor. Programul de educaţie parentală
include cele trei componente esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a
copilului: sănătatea, educaţia, protecţia şi participarea copilului.
În 2018 și 2019 (primele șase luni) au participat la Școala Părinților – exclusiv la modulul de protecție a copilului – 630 de părinți, iar la sesiunile de informare privind drepturile copilului au participat anul trecut 7649 de persoane, dintre care 6977 de copii și 672 aduți.
- În anul 2016, World Vision România a înființat Centrele Comunitare de Resurse pentru Prevenirea Abuzului, Neglijării, Exploatării Copilului, prin intermediul cărora copiii din comunitățile în care activăm sunt monitorizați constant, inclusiv prin vizite la domiciliu. Atunci când se constată cazuri de abuz, neglijare și exploatare este anunțată Direcția Județeană de Asistență Socială și Protecția Copilului. Centrele comunitare funcționează în prezent în Cluj, Dolj, Ialomița, Vâlcea și Vaslui, iar în 2018 și 2019 (primele șase luni) au fost monitorizate circa 200 de cazuri.
- În toate programele noastre de educație și protecție a copiilor, îi învățăm pe cei mici care le sunt drepturile, îi încurajăm să și le apere cu orice preț și să-și exprime fără frică opinia, în orice situație.
Despre World Vision România
World Vision România este o organizaţie creştină, care desfaşoară programe de intervenţie umanitară de urgenţă, dezvoltare şi advocacy punând în centrul activității sale bunăstarea copilului. Organizaţia se concentrează asupra muncii cu copiii, familiile şi comunităţile, în scopul depăşirii sărăciei şi nedreptăţii. Inspirată de valorile creştine, fundaţia lucrează cu persoanele cele mai vulnerabile din lume, indiferent de religie, rasă, etnie sau gen.
World Vision România face parte din parteneriatul World Vision International, prezent în aproape 100 de ţări din întreaga lume. În 28 de ani de prezenţă în România, am ajutat peste 500.000 de copii şi adulţi, în aproape 400 de comunităţi din 8 judeţe.
World Vision România crede în dreptul la şanse egale pentru copiii de la sate şi de la oraş şi de aceea desfăşoară, în comunităţile rurale unde este prezentă, programe de dezvoltare comunitară pe termen lung, focalizate pe educaţie şi reducerea abandonului şcolar, sănătate şi protecţia copilului, agricultură şi dezvoltare rurală, angajament civic şi creştin. Copiilor li se facilitează astfel accesul la condiţii de viaţă mai bune prin dezvoltarea durabilă a comunităţii în care trăiesc. Prin proiectele noastre, ne concentrăm asupra transformării comunităţilor şi membrilor acestora pentru a realiza o viaţă împlinită pentru fiecare copil.